Patru statui sau cinci? Sau patru statui și… un om? Care e omul?
O statuie dă să plece…
În Belgia, până și statuile poartă umbrelă (când plouă, și plouă mereu)!
Florentina Pop
jurnalulflorentineiAm corespondat cu
 | jurnalulflorentinei on Cine? |
 | DanutM on Cine? |
 | A.Dama on Transfuzia |
| A.Dama on Culegeți ce puteți! |
 | hopahopa on Transfuzia |
 | josif on Un citat |
 | valeria on Un citat |
| Tot despre timp … on Cumpăr timp! | |
 | Rodica Botan on Visul unui copil |
 | Romania Libera on Visul unui copil |
Posted by A.Dama on iunie 3, 2008 at 11:13 am
Faine imagini!
Ar trebui sa ne lamuresti cum e cu grupul asta statuar. Era vreun om-fanta pe-acolo?
Incantandu-ma,
A.Dama
Posted by Camix on iunie 3, 2008 at 12:10 pm
Mmm, ce interesant!
Şi asta e în fiecare zi sau doar cu anumite ocazii aveţi parte de statui umblătoare?
Posted by jurnalulflorentinei on iunie 4, 2008 at 9:25 am
A. Dama,
Cami,
Pozele sunt făcute în Antwerpen (al doilea mare port din Europa și capitala diamantelor). Am fost intr-o sâmbătă sa vizităm portul din Antwerpen. Ca să ajungem la el, am trecut pe lângă o frumoasă catredală (îmi scapă numele) unde se afla acest grup statuar. El reprezintă meșterii care au zidit catedrala ( un fel de „9 meșteri mari, calfe și zidari, cu Manole zece, care-i și întrece”). Cel care în ce-a de-a treia poză are umbrelă (fiincă ploua bine) este actor, care face un ciubuc în wekeend, făcând pe statuia. În față avea un coșuleț împletit în care trecătorii , ce veneau să se pozeze sau doar să admire grupul statuar, puneau câțiva cenți. Asta după ce, mirați și încântați (alții chiar speriați, la început), constatau că cele 5 statui sunt, de fapt, 4. Una fiind vie: se mișca, uneori făcea cu mâna, se apleca după umbrelă, mergea până la celălalt colț unde un violonist concerta.
Era interesant de surprins prima reacție a trecătorilor când, în timp ce „contemplau” grupul statuar, vedeau cum începe să se miște una din statui. Unii se dădeau în spate. Alții amuțeau și înțepeneau, ca niște staui. Alții se puneau pe un râs. Iar alții, mai puțini, pur și simplu ignorau „ciudățenia”.
Noi n-am avut parte de niciuna din reacțiile astea, pt că l-am surprins pe actor când se pregătea să „împietrescă”.
Posted by La aniversară « Jurnalul Florentinei on februarie 4, 2009 at 11:47 am
[...] am pentru toți – pentru voi, pentru mine – un remember: primul gângurit , primul zâmbet , mersul de-a bușilea, primele cuvinte (Să știți că am fost precoce! Am început a vorbi iute [...]