Sărut cerul albastru senin din ochii tăi calzi și luminoși
Împletesc cuvintele tale în mii de forme
Las zâmbetele tale să zboare pe deasupra inimii mele
Modelez în toate culorile mânile tale fine
Iar din buzele tale desenz o floare
Cos inimii tale aripi de îngeri albi
Și-ți așez în mii de șoapte sufletul între ceruri
Sst!
Culeg perlă cu perlă lacrimile tale și aștept…
Și aștept…
Aștept…
să răsară Soarele peste chipul tău
să privesc la apus cerurile ochilor tăi senini
sa-ți despletești cuvintele în mii de șoapte
să ni se împletească zâmbetele și să zboare pe deasupra inimii noastre
să-mi modelezi mâinile zbârcite în culorile curcubeului
și să-mi decupezi din buze o floare
să pui inimii mele aripi de îngeri ca să mă înalț între ceruri
Nu plânge!
Aștept să te împodobesc cu perlele lacrimilor mele
Sst!
Nu plânge!
Sunt aici… și aștept…
Aștept…
să-mi fii înger
să-mi fii cer luminos
sa-mi fii cuvânt
să-mi fii zâmbet
să-mi fii inimă
să-mi fii floare
să-mi fii mâini
să-mi fii perlă
(fiului meu, Fineas)
jurnalulflorentinei
Posted by ale on octombrie 4, 2008 at 9:39 am
tu ai compus versurile? daca da inseamna k ai talent!foarte frumos
Posted by jurnalulflorentinei on octombrie 4, 2008 at 9:40 am
Da, eu.
Posted by Diana on octombrie 4, 2008 at 9:52 am
Frumos, foarte frumos!!!!!
Ma rog ca in viitor copiii nostri sa stie sa aprecieze, versurile astea scrise din inima, si poate si lacrimile pe care le-am varsat in timp ce le scriam….
Posted by Diana on octombrie 4, 2008 at 9:59 am
A fost ca o furtuna de emotii sa citesc versurile…inima mea a simtit poezia ca pe un cantec de dor pentru cineva drag sufletului meu care acum e departe de mine…parca il vedeam zambind in lumina soarelui cand citeam…
multumesc. l-ai adus pentru un minut mai aproape de mine.
Posted by jurnalulflorentinei on octombrie 4, 2008 at 5:00 pm
Diana 1:
ca parinte, cred că cea mai mare durere ar fi să nu te simți apreciat de copil. Nădăjduiesc să nu gustăm nici pentru o secundă din această amaărăciune. Dar, pentru asta, important e ca NOI să îi învățăm să ne aprecieze, apreciindu-l noi pe el, apreciindu-i inima, lacrimile și rostirile stângace.
Diana 2:
cu plăcere!
și… la mai multe minute de-astea!
Posted by chrina on octombrie 13, 2008 at 10:28 am
Superb Florentina! Superb!Cred că fiecare mama se poate ragasi in aceste portrete…