Jurnalul Florentinei

Mai de multicel am primit prin messenger următoarele două mesaje instant.

„Daca-L iubesti pe Dumnezeu si nu ti-e rusine de toate lucrurile bune pe care ti Le-a facut il dai mai departe (pe mesaj, sau pe Dumnezeu???)  in 60 de secunde!!! Sa vedem daca cel rau te va opri.”

„Akum 2 zile doua persoane mi-au cerut id-ul tau. Nu l-am dat, dar le-am spus unde te pot gasi. O sa treaca in aceste zile pe la tine!! spuneau ca se numesc DRAGOSTEA si FERICIREA. Trimite acest mess la toti prietenii tai dragi inclusiv mie si daca se intorc 3 mess-uri o sa ai parte numai de Dragoste si Fericire in anul 2009!!!”

Râdeți și plângeți, deopotrivă! Cruciți-vă! Minunați-vă! Spuneți: „Mare Ți-e grădina, Doamne!” Numai nu vă pomeniți și voi că intrați în joc!

Nu intenționez deloc să învinuiesc persoanele ce mi-au trimis acest(e) mess-instant. Ele doar se fac, oarecum, vinovate de naivitatea de a se prinde în jocul ăsta prostesc. Iar de cei care au născocit bazaconiile astea… vai și-amar!

Din capul locului, nu am trimis mai departe – așa cum eram „îndemnată” în mesaj(e)!

Dacă aș fi trimis primul mesaj în 60 de secunde! (Nu mai târziu! Ca să n-ai timp să judeci o țâră lucrurile.), cică aș fi demonstrat public că „îl iubesc pe bune pe Dumnezeu” și că „nu mi-e rușine de lucrurile bune pe care El mi le-a făcut” în viață! Iar dacă l-aș fi trimis pe al doilea, și dacă el mi s-ar fi întors de 3 ori (un fel de „ datul peste cap de 3 ori”, ca în basmul cult – vezi Harap Alb), atunci – și numai atunci – în 2009 aș avut garantat parte de Fericire și de Dragoste!   Și cum n-am făcut-o, potrivit „genialului autor” al bazaconiilor ăstora, asta înseamnă că : 1)„cel rău a reușit să mă împiedice” și 2) „anul acesta nu o să am parte de Fericire și de Dragoste”.

Na, frate, m-am pus rău! Ispitită de cel rău. Ghinion tot anul. Altfel spus, m-am sustras laudei ce se cuvine să o aducă omul lui Dumnezeu, și am ales să nu am anul acesta  parte de fericire, iar lucrurile să nu-mi meargă bine. Sau, cum se mai spune, am dat cu piciorul la noroc. Curată nebunie! Nu?

Dovada iubirii de Dumnezeu nu stă în trimiterea unui mess-instant, ci în împlinirea poruncii Sale; anume, aceea de a ne iubi unii pe alții cum ne-a iubit El Însuși – dându-și viața pentru noi. Pare-se că omului deslegat de Dumnezeu îi e mai lesne fâlfâiala asta spirituală, decât sacrificiul de sine. Însă omul relegat  de Dumnezeu vestește în orice vreme minumile pe care i le-a făcut Domnul („Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme…”), și  lauda Lui este întotdeauna pe buzele sale, („Lăudați-l pe Domnul cu psalmi, cu cântări de laudă, cu arfa, cu alăuta, cu instrumentele cu coarde, cu buzele voastre…”); fiindcă știe că Dumnezeul Căruia i se închină este un Dumnezeu adevărat, Care iubește dreptatea și neprihănirea, prin al Cărui Cuvânt s-au zidit toate cele văzute și nevăzute. Iată dovada autentică de iubire față de Dumnezeu!

Fericirea nu o dobândești prin „datul de 3 ori peste cap”, ci prin umblarea pe căile Domnului („Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri…, ești fericit și-ți merge bine.”), și prin încredințarea (de neclintit) că Dumnezeu este nădejdea ta, stânca ta, ocrotitorul tău („Ferice de cine își pune nădejdea în Domnul.”).  Atunci ești fericit și-ți merge bine! În fond, nu asta ne dorim cu toții ? Să ne mergă bine tot anul, nu? Iar cel care  este fericit și-i merge bine, asta pentru că umblă pe calea lui Dumnezeu, desigur, are parte și de Dragoste. Și numai un an! Ci o veșnicie!  Umblând pe calea lui Dumnezeu ești fericit. Ești fericit pentru că împlinești porunca lui Dumnezeu: de a ne iubi unii pe alții! Și oricine iubește este născut din Dumnezeu; iar Dumnezeu este Dragoste!  Or Dragostea nu se arată așa cum bănuiește născocitorul mesajului, nu cere ID-ul nimănui, nici nu vine hodoronc-tronc la ușa ta, nici nu se dă de 3 ori peste cap, ci „dragostea (lui Dumnezeu) s-a arătat (față de noi) prin faptul că (Dumnezeu) L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Simplu! Nu prin formule magice, nici prin mesaje-instant prostești.

Bine e să cercetăm toate lucrurile, să nu dăm crezare la orice, să vedem dacă sunt de la Dumnezeu or ba, înainte de a le da mai departe. Nu?