
Trendy Bag: Florentina.
Nu, nu mi-am pornit nicio afacere cu genți „trendy” de mână. Deși am cohetat cu ideea asta mai de multicel.
Azi dimineață, întorcându-mă acasă (după ce l-am dus pe Fini la școală), am trecut pe lângă un magazin (pentru prima oară) cu obiecte artizanale. M-am oprit o clipă în fața vitrinei lui, căci îmi sărise în ochi o gentuță maro. Era expusă una gata montată, iar alături era „agățată” în ambalajul ei una „dezmembrată”. Mișto ideea. Ți-o faci tu.
Îmi cobor încet privirea pe ambalaj, căutând undeva în jos prețul. Și, ce să vezi! Produsul poartă numele meu! Ete, na! Numele meu! „O fi românească!” îmi zic. Și caut repede ceva scris (și) în românește. Parcă mă gâdila așa un seniment de mândrie românească. Uite, domne, că și noi avem micii nostri designeri! Nu, nu găsesc niciun scris în românește. Scrie în neerlandeză, în franceză, în germană…, dar în română… doar numele produsului: florentina. Super tare, nene! 
De fapt, privind mai atent, văd în dreapta sus steagul germaniei. Deci, gentuța e nemțească, dar numele e românesc.
Da, chiar i se potrivește gentuței numele! E cu flori. Iar „florentina”, nume de origine latină, se pare că înseamnă „înfloritoare” (ca o floare – hihi). Iată deci, o gentuță „trendy” cu flori, pentru flor(i)entine.
P.S. Dacă stau bine să mă gândesc, cel mai mult îmi place să desenz flori. Ori de câte ori mă plictisesc, mă apuc să desenz floricicele pe orice: pe hârtiuțe (dacă sunt la îndemână), pe mână, pe pantaloni (dacă sunt de casă), în aer, pe colțul cărților sau al caietelor, pe cutiile de medicamente. Iar când mă mai jos cu pensula pe o pânză mă pomenesc că tot flori desenez. Ăsta e semn că mi-e dor de o primăvară înfloritoare (hihi).
No, ca să-mi stâmpăr dorul de primăvară, am să-mi cumpăr o „trendy” bag „Florentina”. Nu?
Posted by elena reinerth on mai 7, 2009 at 11:11 am
e bine ca esti in trend… macar si numai cu numele, desi sunt sigura ca nu e numai atat!
Posted by jurnalulflorentinei on mai 7, 2009 at 12:37 pm
elena,
hihi-haha!
Îți dai seama că a fost o chestie tare mișto să îmi găsesc (pre)numele, într-o țară străină, pe un produs străin. Tot bănuiesc că în spatele numelui produsului nemțesc stă „o inimă de româncă”.