Când am timp,
Nu am ce scrie.
Când am ce scrie,
Nu am timp.
Când am și timp,
Și am și ce,
Nu am cui.
Când am cui,
Am timp,
Am ce,
Nu am cu ce scrie.
Când am cu ce,
Am cui,
Am ce,
Și am timp,
Am uitat ce
Vroiam să scriu,
Cui vroiam să scriu,
Cu ce îmi alesesem să scriu.
Și… timpul a fugit… iar.
Și-o iau de la început.
Deci…
Aș putea scrie despre Timp…
Despre Tipul care se scurge
Și care e Timp numai în cădere
Și care, secundă cu secundă,
se despoaie de minute, de secunde,
de ore, de zile, de ani, de noi…
Dar, cui îi pasă?
Aș putea scrie despre Cădere
Despre Căderea timpului.
Despre Căderea noastră.
Sau despre Căderea noastră în timp.
Despre căderea noastră din timp.
Aș putea scrie despre îngeri înfrânți.
Sau aș putea să scriu despre mine.
Despre căderea mea.
Despre timpul meu.
Despre îngerul meu înfrânt.
Aș putea…
Are cineva un pix?
…
Prea târziu…
Iar a plecat timpul…
Iar am uitat…
Am uitat ce…
Cui…
Poate mâine îmi fac rost de timp…
Să o iau de la început…
Uau!
Aș putea scrie despre Început!
După Cădere
vine un Început!
Când Începi, din nou,
Să te ridici.
Și iar începi să mergi…
… în cădere…
Vezi!
Timpul e în cădere…
Noi suntem în cădere…
Îngerii, la fel…
jurnalulflorentinei
