Un tomnatic al Sohodolului de Arieș (inima moților), jud. Alba, fiu de predicator baptist (Vasile Furdui), filozof (licențiat), naturalist (cu studii), cercetător, iubitor de carte (în special cartea veche românescă), tainic poet, mic artist (schițe, desne în peniță), muzician (vioară), om de știință prea puțin apreciat și deloc înțeles (de unii; chiar ridiculizat de alții), acesta este în mintea și inima mea prof. Titus Furdui, unchiul meu.
A traversat în grabă universul nostru (lui) zbuciumat, precum o stea căzătoare, lâsând în urma misterioasei sale treceri „pulberea-i incandescentă” (Luminile universurilor), ce-abia acum „strălucii vederii noastre”.
* * * *
Titus Furdui a urmat Facultatea de Filozofie mai întâi la Cluj, avându-l între alții ca profesor pe Lucian Blaga, și apoi la București, unde i-a avut ca profesori printre alții pe George Călinescu și Tudor Vianu, absolvind această facultate în 1951. După o scurtă perioadă de timp în care a lucrat în cadrul Serviciului Documentării al Bibliotecii Academiei R.S.R. (așa era pe atunci numită țărișoara noastră), București, se transferă la Cluj, la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca, Secția de Manuscrise și Carte Rară, prelucrând fondul de carte româneasca veche (1508-1830). Aici, în domeniul specialității sale: istoria scrisului, tiparului și a cărții românești vechi, a organizat Fondul de Carte românescă veche, elaborând, totodată, și un număr impresionant de lucrări și comunicări științifice.
De asemenea, a organizat nenumărate expoziții etnografice și folclorice (cu material adunat personal), precum și sesiuni de comunicări științifice sub egida Subfilialei de istorie și filologie Abrud-Câmpeni, din iubire și cosiderațiune pentru rădăcinile sale sohodolene de moț.
Pentru că în tinerețe avea un scris caligrafic, o vreme, a fost colaboratorul fostului său profesor, Lucian Blaga, căruia îi transcria manuscrisele spre a fi date la tipar.
Aflând că numele de Furdui este de origine tătară și dorind să se documenteze în Asia Centrală, în vara lui 1990 a plecat într-o excursie organizată la Alma-Ata, capitala Kazahstanului, cu gândul de a se informa și documenta la marile biblioteci din regiune. Însă nu s-a mai întors; nici el, nici lucrurile personale.
(Material preluat din Nota bibliografică a lui Titus Furdui și din colecția de corespondență dintre prof. Titus Furdui și prof. Romulus Felea intitulată „Patria mea, ȚARA MOȚILOR”, apărută la ed. Napoca Star,2006)
În urma sa au rămas o bibliotecă personală de aproape 3000 de cărți de valoare (unele cu dedicație din partea autorului), tomuri întregi de muncă de cercetare, precum și volume de poezii scrise de mână (caligrafiate) sau bătute la mașină.
Mai multe, vezi AICI.
jurnalulflorentinei
