Isus, Mântuitorul
Din morți a înviat!
Pecetea morții-a rupt-o
Zdrobind călcâiul ei.
Iar prin a Sa moarte
Viață-n dar ne-a dat.
Făcând din noi, nu robi,
Ci fii de Dumnezeu.
Și vii suntem de-acuma
Căci Viața a triumfat!
Cristos, Paștele nostru,
Din morți a înviat!
Anul acesta, de sărbătoarea învierii Domnului, mă confrunt cu o dilemă. Asta pentru că, Paștele catolicilor se ține cu o lună și câteva zile mai repede de cel al ortodocșilor și al protestanților din România. Vă întrebați care e dilema. Iată unde e dilema: în Belgia, evanghelicii țin Paștele de-o dată cu catolicii, adică duminica ce vine. No, păi dacă stai acolo, ține cu ei! Și gata, dilema e rezolvată. Ei, da! Dar nu e chiar așa. Fiindă tocmai pentru că aici acum este Paștele, eu și fiul meu avem vacanța de primăvară. Și cum îndată se apropie ziua de naștere a bunicii mele, care va face 80 de ani, am decis să dăm o fugă până în România. Deci, de Paștele acesta vom fi în țară. Iar famila mea nu e catolică, prin urmare nu ține acum Paștele. Or eu am vacanță doar 2 săptămâni, iar de Paștele ortodox voi fi fiind din nou în Belgia. Vedeți, aici e dilema! De Paștele acesta nu sunt în Belgia, iar de Paștele celălalt nu sunt în România! Ce-i de făcut? Cum să nu țin Paștele! Doar e cea mai importantă sărbătoare creștină! Fiindcă de n-ar fi înviat Cristos, zadarnică ne-ar fi fost credința în nădejdea vieții veșnice!
Așa că iată ce am hotărât: Anul acesta am să țin Paștele, de 2 ori (și cu catolicii, și cu ortodocșii) , dar fără fastul „culinar”, iepuri, pui sau ouă (de ciocolată sau vopsite). Și poate chiar de 3 ori, și cu evreii. Căci, de fapt, de Paștele evreilor Cristos S-a făcut Paște pentru noi!
„Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.” (Plângerile lui Ieremia)
„Domnul este lumina și mântuirea mea, de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele, de cine să-mi fie frică?” (un Psalm al lui David)
Cad frunzele ruginii
Una câte una
În jurul meu
Totul e uscat…
Eu nu o să mor niciodată
În mine și din mine
Țâșnesc izvoare de apă.
„Aruncați asupra lui Cristos toate îngrijorările voastre, căci El Însuși se îngrijește de voi.” (apostolul Petru)
Anul acesta, de 8 martie, am primit cea mai impresionantă urare, din partea prea scumpului meu bunic-tată. Urare pe care aș dori să o dăruiesc oricărei mamă-fiică, ca din partea unui tată atent și iubitor (așa cum este bunicul meu!), împreună cu un splendid trandafir regal, dăruit ca din partea fiului și a iubitului.
„De ziua ta, fetița mea
Bunicu’ îți dă un ghiocel
Și ca să-mi pecetluiesc iubirea
Îți prind și un sărut pe el.”
„Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul; nu ca pentru oameni.”(apostolul Pavel)
„Mamă, eu nu vreau să mai cresc. Că dacă eu cresc, voi îmbătrâniți și o să muriți.” (Fineas, de pe vremea când avea 4 ani)
Jurnalul Florentinei 
