Antwerpen, între legendă și teorie

Antwerp (Antwerpen – nl.) sau Anvers (fr.), capitala provinciei Antwerpen, din Flandra, este unul din cele 4 mari orașe ale Belgiei, precum și al doilea port ca mărime din Europa.

Potrivit folclorului, numele orașului provine de la numele unui uriaș, pe nume ANTIGON. Legenda spune că acest uriaș, ce trăia în apropierea râului Scheldt (râu pe care e situat orașul  Antwerpen), percepea o taxă tuturor celor care doreau să traverseze râul. Cui refuza să plătescă, uriașul îi tăia mâna, aruncând-o în apele râului.

În cele din urmă, uriașul a fost răpus de către un tânăr erou, pe nume Brabo, care a tăiat mâna uriașului Antigon, apoi i-a aruncat-o în râu.

Iată, deci, ANTWERPEN (acesta fiind numele orașului în Olandeză) provine din doi termeni: hand/ant (mână) și werpen (a arunca ), „mâna aruncată”.

În favoarea originii numelui bazată pe acestă legendă vine  și informația că într-adevăr tăiatul mâinii se practica în Europa Evului Mediu; celui care murea fără moștenitori i se tăia mâna dreaptă, care era trimisă lordului ca dovadă a faptului că, de acum, acesta putea să devină propietarul pământurilor celui decedat.

Însă cea mai credibilă teorie este aceea că  numele orașului ANTWERPEN provine din latinescul „antverpia”   (avându-și deci originea în perioada galo-romană), care este format din ante (împotriva) și din verpia (aluviune), indicând un teren ce s-a format în urma aluviunilor în curba unui râu. Se pare că râul Scheldt, înainte de 600-750 î.Ch. avea un alt curs, ceea ce susține teoria că orașul ANTWERPEN  a fost ridicat în curba râului din vechiul curs. De aici și originea numelui orașului de ANTWERPEN.

Acum, care o fi adevărata origine… Legenda? Teoria? Amândouă? Cine știe?

Pe mine din totdeauna m-au atras mai mult legendele. Dau un farmec aparte locului.
Cu privire la Anwerpen, eu am aflat „povestea” din spatele numelui său după ce l-am vizitat, după ce am fotografiat „uriașul” (care am crezut că e Guliver) ce străjiuiește drumul care urcă până la Muzeul de marină; după ce am fotografiat „eroul Brabo” în timp ce aruncă mâna uriașului răpus, ce se află în fața Primăriei orașului, și după ce ne-am pozat ne numa’ la „mâna (tăiată)”, care am crezut că simblozează ocrotirea divină (na, și eu cu imaginația mea!).

Anunțuri

Sculpturi în nisip

În Blankenberg,  o stațiune din nordul Belgiei, în fiecare an, timp de două luni, are loc Expoziția de sculptură în nisip. Anul acesta, artiști din Marea Britanie, S.U.A., China și Belgia au „cioplit” în nisip opere inspirate din lumea poveștilor. Astfel, vestitele personaje din ”Cenușăreasa”, „Frumoasa din pădurea adormită” și „Rapunzel” au prins viață dintre tonele de nisip aduse acolo special pentru expoziție. Fascinante, pentru mine, au fost castelele, din aceleași povești, „zidite” tot din nisip.

Vă ofer spre încântarea ochilor câteva „mostre”.

Observați minuțiozitatea fiecărui detaliu.

(Pozele sunt făcute de Tibi, omul meu, de la „fața locului”.)

La noapte

La noapte
am să-ți culeg
Sufletul
și am să-mi împletesc
cunună din el.

La noapte
am să-ți pictez
Buzele
și am să le modelez
zâmbetul.

La noapte
am să-ți mângâi
Tălpile
și am să le decupez
sărutul lor.

La noapte…

Jumătate tata, jumătate mama…

„Tată, să știi că aș putea trăi fără tine… dar aș trăi doar pe jumătate. Numai cu tine și cu mama împreună pot să trăiesc în întregime. Numai așa mă simt eu fericit.”

(Fineas, într-o dimineață, când s-a bucurat să îl vadă pe tatăl lui acasă – de obicei, la ora când Fini se trezește, tata e sătul de muncă.)

Portocala dulce

„Mamă, lasă-mă să-ți privesc ochii tăi, ca o portocală mare și dulce; că îmi vine să o mănânc!”

(Fineas, în seara asta. Înainte de culcare.)

Descătușare (VII)

30 decembrie,

„… Tu ești ajutorul meu și sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale!” (Psalmul 63:7)

Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijinește!” (Ps. 63)

Doamne, dis-de-dimineață mă gândesc adânc la Cuvântul Tău! Pe unde treci Tu, Doamne, curge belșugul bunătății Tale!

31 decembrie,

DESCĂTUȘEAZĂ-TE!

Am mare nevoie de descătușarea interioară, descătușare de toate inhibițiile mele, vinovățiile mele, fricile mele… Știu, Cristos m-a descătușat de toate. El le-a spulberat pe toate. Cu El învăț să îmi trăiesc viața „din abundență”! Acum viața devine eficientă, pozitivă, contributivă… Cu EL am un rost în viață. Nu consider absolut nimic mai sănătos pentru sufletul și psihicul meu decât acest gând, care să mă însuflețescă permanent.
REALIZAREA DE SINE PORNEȘTE DIN DESCĂTUȘARE!

De-acum, Cristos este oglinda mea! Oglinda sinelui meu. Oglinda sufletului meu. Oglinda minții mele, a gândului meu.

„Rămâneți dar tari, și nu vă (mai) plecți sub jugul robiei!!!” (Galateni 5:1)
Cristos e „tăria mea”.

Cristos mă întărește ca să nu mă mai plec sub jugul fricii și al gândurilor întunecoase! El poate! Știu că poate!

Vreau să înghit lumină de Soare! Simt că, acum, totul este curat și luminat înăuntru adâncului meu!
Acum, lumea mi se pare diferită, petru că eu sunt diferită.

”Voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne îngăduie să strigăm: Ava! adică TATĂ!” (Romani 8:15)

Garanția unei existențe fără griji este înrădăcinarea în Isus Cristos! („… fiind înrădăcinați și zidiți în El… ”; „… se zidește în dragoste… ”)

Înrădăcinată în Cristos, îmi zidesc caracterul împreună cu El, de data asta…

Renunțare (VI)

29 decembrie,

Renunț la frica de moarte.
Renunț la moartea prematură a celor dragi. I-am încredițat în mâna lui Dumnezeu. El îi binecuvîntează.

Ajutorul meu vine de la Domnul!
Numai de El am nevoie!
Numai de El vreau să depind!

Renunț la frica unui destin plin de nenoriciri. Destinul meu e în mâna lui Dumnezeu. Destinul meu este Cristos! El poartă de grijă chiar și de ultimul meu fir de păr din cap.
Sunt binecuvântată de Dumnezeu în Cristos, prin Duhul Său cel Sfînt.

Sunt în mâna Lui.

Renunț la frica de a muri tânără. El îmi binecuvinteză bâtrînețea.

Renunț la a mă subaprecia. Am preț în ochii Lui, și „pot toul prin Cristos”. El este tăria mea!

Renunț la a mai spune: „Nu pot.” Voi încerca să spun: „Am să încerc.”

Cercetează-mă cu blândețe, Doamne…

„Bucură-te de tot ce ți-a dat Dumnezeu! Ești binecuvântată de tatăl ceresc! Nu uita asta!”

„Mătură cu hotărâre toată mizeria, totul, fără compromis și fără jumătăți de măsură! Acum!
Afirmă! Afirmă! Afirmă!”
”Ah, Dumnezeule, am trăit prea multă vreme din negații. TU ești iubire! Ea îmi va fi sursa pentru orice va veni peste mine în viață. Sunt în mâinile Tale pe vecie. Sunt fericită să te știu lângă mine.”

De ziua lui

Astăzi ( 15 iulie) fiul nostru împlinește 6 ani!

Sâmbătă i-am organizat o petrecere surpriză la care au fost invitați toți prietenii lui… din casă… (S-a și pozat cu ei!)

Desigur, a primit și câteva cadouri. O cutie ce conținea: o farfurie, un castronel, o cană și un păhărel pentru ou – ca să nu uite să mănânce sănătos (totuși, contează și ce intră „pe gură”). Un set de prosoape – ca să nu uite să își țină trupul curat (căci el este „Templul Duhului Sfânt”). Un cățeluș de pluș care cântă și latră – să nu uite să se îngrijească de cei mai slabi și mai mici. Și o carte – să „cereceteze toate lucrurile” (dar să „păstreze ce e bun”), citind cât mai mult.

Cum era de așteptat, cel din urmă cadou a prezentat cel mai mult (și lung) interes.

Cartea: Cronicile din Narnia, (toate!) scrise de C.S. Lewis.

„Fiii sunt o moștenire de la Domnul! Ca săgețile în mâna unui războinic sunt fiii făcuți la tinerețe. Ferice de omul care își umple tolba ce săgeți cu ei!”

Fineas este binecuvântarea noastră, Soarele nostru! El este „tolba noastră (plină) cu săgeți!

LA MULȚI ANI LUNGI ȘI ÎNȚELEPȚI, FIULE!

Mini-golf

Ieri după-masă, am avut plăcerea să joc pentru prima oară mini-golf, pe terenul de mini-golf din „Stad Park”.

Regulile le-am înțeles pe parcusul jocului. De câștigat… a câștigat fratele meu… eu am luat locul III.

Iată câteva scurte informații despre acest plăcut sport-joc găsite pe net:

Mini-golful se joacă pe terenul de mini-golf cu mingi și crose.Terenul de mini-golf constă într-un număr variabil de piste marcate clar și numerotate.


Scopul jocului este acela de a introduce mingea de pe punctul inițial de plecare în gaură, din cât mai puține lovituri.


Fiecare jucător are dreptul la 6 lovituri.

Fiecare lovitură se consideră un punct. Dacă după 6 lovituri mingea nu a fost introdusă în gaură, se mai adaugă încă un punct. Deci, cel mai mare punctaj care se poate obtine la o gaura este de 7 puncte.

Însă câștigătorul este jucătorul cu cel mai puține puncte.

Nouă ne-a plăcut foarte mult mini-golful! Duminica viitoare vreau să-mi iau revanșa! Doar nu mă pot lăsa bătută de fratele meu mai mic!

Pentru 4 adulți și un copil am plătit 5 euro (1,50 euro de adult și 0,50 cenți pt un copil)