Se lasă seara (III)

13 decembrie,

Răstoarnă-te suflete!
Rostogolește-te inimă!
Răsfrânge-te gândule!
Uniți-vă mâini!
Deschideți-vă arcade luminoase!
Despletiți-vă buze împietrite!
Părăsește-mă trupule!

Ah… dacă mi-aș putea elibera gândurile… dacă le-aș putea modela în cuvinte cu mii și mii de forme… Dacă… dacă… dacă… Ah… prea mulți „dacă”. Parcă mă înec în ei. Eu nu știu să înot! Am să mor înecată în „dacă”, în… nesiguranță… Mi-e frică de moarte! Acesta e demonul meu ce mă bântuie! FRICA!
Numai Dumnezeu poate lupa cu el. Numai Dumnezeu mă poate elibera!

16 decembrie,
Acum, pacă iar mă năpădesc niște monstruleți… Trebuie să fiu puternică. Să mă lupt cu ei. Nu au ce căuta în mine! Am să mă rog Domnului. El poate totul!
„Frica destramă credința și îmbolnăvește sufletul!”
Mi-e cuplit de frică (paralizez de frică). Dar în același timp mă bucur pentru că nu-mi cunosc viitorul, destinul. Mi-e frică, căci nu știu ce mă așteaptă în viitor; nu știu ce a plănuit Dumnezeu petru mine. Mi-e frică de nenorocire, de dezastre… de o viață zdrobită. Mi-e frică ca nu cumva Dumnezeu să se joace cu mine. Dar mă și bucur, parcă, (și asta, oarecum, mă liniștește un pic) că nu-mi cunosc viitorul.
„Doamne, iată, acesta e păcatul meu: FRICA. Te rog fierbinte, eliberează-mă! Îmi doresc (tânjesc) să am siguranța că mă ocrotești, că nu mă vei nenoroci, că ești BUN cu mine, că mi-ai pregătit un viitor liniștit…”
Vreau să las ceva în urma mea…
Vreau să trăiesc liniștită, frumos alături de iubitul meu, de fiul meu…
Vreau…

17 decembrie,
Trebuie să scriu! Altfel simt că mă prăbușesc. Nici azi nu am ieșit la plimbare. Statul doar în casă nu îmi face bine, dimpotrivă. Iar mă copleșesc gânduri triste, gânduri pe care am crezut că le-am îndepărtat… M-am înșelat…
….
N-ar trebui să mă îngrijorez. Dumnezeu ne va purta de grijă. „Doamne, oare ce ne pregătești?”
….
Am impresia că nu înaintez, că stau pe loc. Nu mai găsesc rostul vieții mele, rostul existenței mele. De ce exist? Care e rostul meu? Cu ce scop am fost oare creată? Am impresia că viața mi-e monotonă. Nu fac nimic util. Nimic esențial. Spectaculos.
„Lupta cea mai grea este cea dintre MINE și MINE în cămăruța mea.”
Nu pot vedea fața TATĂLUI!
„Să-ți predai propriul Eu. Abia atunci poți vedea fața Tatălui!”
Cred că frica asta, ce uneori mă paralizează, a încolțit și se dezvoltă din cauza EGOISMULUI meu. Singurul lucru de care am nevoie este DUMNEZEU! „Pricepe o dată, femeie, lucrul acesta!!!! Mai bine să-l pricepi și să-l accepți singură, decât să te învețe Dumnezeu.”
Uneori lecțiile lui Dumnezeu dor.