Cioburi de speranță (IV)

18 decembrie,
Trebuie să gândesc pozitiv! TrebuIe să fiu optimistă. Dumnezeu are gânduri de PACE pentru mine!
Pentru câteva momente am simțit un nod în gât și o presiune în piept. Un atac de panică…

Îmi pare că totul în viața mea e uniform. Iar, tinerețea o dată trecută, vor urma doar degradarea trupului meu, adică bătrânețea cu toate semnele ei ireversibile, instalarea bolilor, despărțirea de cei dragi, de prieteni… MOARTEA!! Nuuuuu!

Mi-a încremenit gândul
Și mi-a amuțit cuvântul
Iar inima s-a stafidit
De teamă că Moartea
M-ar alege pe mine
să-i fiu călăuză
Pe apele morții.

Vreau să trăiesc! Iubesc VIAȚA!
Ah!!
Viața mea e ruinată!!!

Doamne, îmi predau viața mea ruinată Ție! Să reclădim împreună!
El îți „ruinează” viața, dărâmă toate zidurile putrede și mucegăite, ca să reclădiți împreună pe o temelie nouă și solidă.

19 decembrie,
„În toate relațiile umane intră împreună cu Cristos.”

21 decembrie,
„Sunt a unui Dumnezeu care îmi alungă frica din inimă și Care-i iubește pe oameni.”

26 decembrie,
!!! Întoarce-te la Dumnezeu în fiecare dimineață!

„Urmărește întotdeauna un lucru pe care nu-l poți face – acesta în mod sigur te va obliga să te întorci mereu la Dumnezeu după resurse.”

Un lucru pe care nu-l pot face fără resusre dumnezeiești… EVRICA!!!!

SĂ FACI DIN VIAȚA TA ( ÎN FIECARE ZI) UN MIRACOL!

6 comentarii la “Cioburi de speranță (IV)

  1. ma lupt cu gandul acesta de cand am trecut pragul cu cifra 4…. l-am invins greu, greu de tot. nu stiu de ce…. viata nu a fost blanda cu mine, dar Dumnezeu a fost intotdeauna bun…. as vrea sa gasesc raspunsuri ca sa le dau mai departe, majoritatea prietenelor mele sunt mai tinere ca mine. 🙂

  2. Elena,

    ma bucur de o noua cunostinta!
    Nădăjduiesc să îți fie de folos „jurnalul acestei femei”.
    Nu o să găsești răspunsuri, căci ele sunt doar la Dumnezeu, dar o să găsești unul din modurile prin care Dumnezeu își conduce (călăuzește) odraslele prin Viața pe care El ne-a dat-o, în aflarea singurului important răspuns: „Dumnezeu îți este de-ajuns!”
    Dacă vei parcurge cu atenție Cutia Pandorei, până la final, vei înțelege.
    Acestei femei i-au trebuit 2 ani să înțeleagă aceasta.
    „Uneori, lecțiile lui Dumnezeu dor.”
    Dar El este bun cu noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s