Descătușare (VII)

30 decembrie,

„… Tu ești ajutorul meu și sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale!” (Psalmul 63:7)

„Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijinește!” (Ps. 63)

Doamne, dis-de-dimineață mă gândesc adânc la Cuvântul Tău! Pe unde treci Tu, Doamne, curge belșugul bunătății Tale!

31 decembrie,

DESCĂTUȘEAZĂ-TE!

Am mare nevoie de descătușarea interioară, descătușare de toate inhibițiile mele, vinovățiile mele, fricile mele… Știu, Cristos m-a descătușat de toate. El le-a spulberat pe toate. Cu El învăț să îmi trăiesc viața „din abundență”! Acum viața devine eficientă, pozitivă, contributivă… Cu EL am un rost în viață. Nu consider absolut nimic mai sănătos pentru sufletul și psihicul meu decât acest gând, care să mă însuflețescă permanent.
REALIZAREA DE SINE PORNEȘTE DIN DESCĂTUȘARE!

De-acum, Cristos este oglinda mea! Oglinda sinelui meu. Oglinda sufletului meu. Oglinda minții mele, a gândului meu.

„Rămâneți dar tari, și nu vă (mai) plecți sub jugul robiei!!!” (Galateni 5:1)
Cristos e „tăria mea”.

Cristos mă întărește ca să nu mă mai plec sub jugul fricii și al gândurilor întunecoase! El poate! Știu că poate!

Vreau să înghit lumină de Soare! Simt că, acum, totul este curat și luminat înăuntru adâncului meu!
Acum, lumea mi se pare diferită, petru că eu sunt diferită.

”Voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere, care ne îngăduie să strigăm: Ava! adică TATĂ!” (Romani 8:15)

Garanția unei existențe fără griji este înrădăcinarea în Isus Cristos! („… fiind înrădăcinați și zidiți în El… ”; „… se zidește în dragoste… ”)

Înrădăcinată în Cristos, îmi zidesc caracterul împreună cu El, de data asta…