Ai noștri ca brazii!

Când eram mică, aveam printre multele povești audio o poveste preferată care se numea, parcă, Prichindel și Mărunțica. O ascultam de câteva ori pe zi. De atunci, mi-a rămas imprimat în minte un fragment hilar.

Prichindel, un băiețel de-o statură cu Degețel, a plecat în căutarea Mărunțicăi. A ajuns în pădure unde s-a întâlnit cu Sfarmă-Pietre și cu Setilă, parcă. Prichindel, când i-a zărit de după o tulpină de floare, a strigat cât l-a ținut gura (ca să poată fi auzit!): „Ai noștri ca brazii (adică înalți și puternici)!” Iar unul din uriași, scrutând orizontul, răspunde: „Ca brazii, ca brazii… dar unde ești? Arată-te, să te vedm și noi!”

Ai noștri ca brazii! a spus și „prichindelul” Fineas, altături de alți Prichindei și Mărunțele, luni, 1 septembrie, în prima zi de școală. Clasa I! Pentru copiii de aici (Belgia) prima clasă primară e doar o prelungire a grupei pregătitoare. Încă mai au timp special de joacă, printre orele de 15 minute de scris, socotit, desenat, lucru manual, descoperirea mediului înconjurător, informatică, înot și sport. Rechizitele, toate, le-am primit de la școală. Cărțile și caietele de lucru nu le aducem niciodată acasă. Teme acasă avem doar de 3 ori pe săptămână maxim 15 minute, când primim o foaie de lucru. Dar de citit este recomandat în fiecare zi, tot 15 minute.

De menționat că Prichindeii și Mărunțelele își petrec aproape 8 ore la școală, de la 8.30 până la 15.25. În acest timp au două pauze mari: una între 10-11, pentru o gustare și ceva de băut (suc de mere sau portocale, lapte sau cacao cu lapte, la alegerea copilului) și pauza mare de o oră, 12.05-13.05, în care au alocate 30 de minute pentru masa de prânz (din pachețelul pregătit de mama) și de băut tot la alegere ceva,  iar 30 minute sunt alocate pentru joacă. Se mai recrează și în scurtele pauze de 5 minute ce le au între activități, care nu durează mai mult de 15 minute; excepție fac sportul și înotul ( obligatoriu din clasa I) cărora le sunt alocate ceva mai mult de 15 minute, dar nu mai mult de 30 de minute.

Școală de-asta să tot faci! Cu plăcere mergi!

Ai noștri ca brazii! strigă și Fineas cât îl ține gura, de după ghiozdanul (primit și el cadou de la Casa de Sănătate  unde suntem încriși) ce e jumătate din statura lui, dornic să primească teme mai multe și mai grele. Dar uriașul (Juf. Elen) îi răspunde: „Arată-te de după literele i și k (primele litere învățate de ei la școală –ik înseamnă „eu” în olandeză ) să te văd și eu!”

Fineas e ultimul la catalog, al 18-lea. Și ei și-au ales în ce pupitru vor să stea. Fineas și-a ales pupitrul mai înalt.

Deci,

„Ai noștri ca brazii!”