Atenție la ciupercuțe!

O ciupercuță roșie cu bulinuțe albe. O ciupercuță de toamnă, răsărită dintre frunzele ruginii.

Nu-i așa? E frumoasă. Chiar atractivă. Parcă numai bună de „gustat”. Însă, atenție, este otrăvitoare!!!
Ca să vezi, pe cât sunt de plăcute la vedere, pe atât de dăunătoare (chiar mortale) sunt la gustat.
Și unii oameni sunt ca ciupercile otrăvitoare: plăcuți la vedere, dar otrăvitori la „gust”. Sunt acei oameni mereu zâmbitori, prietenoși oricând și cu oricine, ale căror vorbe  (te) otrăvesc.

Nu „gustați” din ei! Sunt otrăvitori!

Nu toți oamenii frumoși (pe dinafară) sunt și sănătoși (pe dinăuntru)!

Deci, atenție la ciupercuțe! Pot fi otrăvitoare, unele.

(Unor ciuperci frumoase.)

Anunțuri

Mediocru

În genere, nu ne plac extremele. Nici prea sus, dar nici prea jos. Mai bine calea de mijloc. E mai potrivit. Nici prea rău (să nu devii al dracului), dar nici prea bun (că te ia lumea de prost). Nici prea corect (că mori de foame), dar nici prea necinstit (că dai de belea cu legea, bre!). Nici de 10 (să nu te creadă lumea tocilar), dar nici de 5 (să nu te creadă puturos).
E mai bine așa: de mijloc. Sau, altfel spus, mediocru.

Și, mai exact, ce înseamnă să fii mediocru?

Omul mediocru nu iese din comun (dar nici nu stă în banca lui), nu se evidențiază prin nimic. Este banal, deloc modest, ci simplist. Este lipsit de inteligență, dar se crede atotștiutor. Este lipsit de cultură și de spirit. Lipsit de valoare, atât cantitativă, cât și calitativă. Omul mediocru se manifestă și gândește limitat. Este mărginit. Este fără valoare, fără pic de strălucire. Este nici rece, nici în clocot. Este căldicel. O, dacă ar fi rece sau în clocot!

Dumnezeu îi varsă afară din gura Sa (vezi Apocalipsa) pe astfel de oameni! Lui Îi repugnă mediocritatea.

Ne-a chemat să fim cei mai buni în lucrurile bune. Să fim în clocot. Să cercetăm toate lucrurile și să păstrăm ce este bun din ele. Deci, suntem chemați la cultură, la cunoaștere.
Suntem fii de Dumnezeu, prin urmare limitele noastre sunt dincolo de limitele umane. Suntem valoroși în ochii lui Dumnezeu, atunci de ce nu strălucim? De ce nu excelăm?

Urmăriți Binele! Căutați Pacea! Iată Culmile de Sus pe care trebuie să le atingem! Iar până acolo nu ajungem decât în clocot.

Deci,  tot mediocru? Sau…

Toamna cărților

Săptămâna trecută, vineri, ca în fiecare toamnă, în sala de sport a Colegiului „Saint Victor”, școala la care merge și Fineas, a avut loc un târg de carte pentru copiii cu vârste cuprinse între 2 ani jumate și 13 ani. De apreciat interesul sistemului educațional de a-l deprinde pe copil cu lectura și prin organizarea, în incinta fiecărei școli (publice sau particulare), unor târguri de carte (am aflat că au loc de două ori pe an – toamna și la sfârșit de primăvară), unde tinerii (viitori mari) cititori, însoțiți de părinți și frățiori (chiar prieteni), pot cumpăra (chiar își permit dintr-o alocație de 100 euro pe lună!), dar și răsfoi sau chiar citi câteva cărticele sau paragrafe, sau să admire multele imagini frumos colorate. Că doar sunt cărți pentru copii! Deci, culoarea și imaginea nu pot lipsi!

Deci, cum Fineas e un împătimit al cărților (având deja propriul lui raft plin cu cărți), ne-am dus și noi la târg. Mă așteptam să nu fie prea multă lume, dar n-a fost așa, dimpotrivă. Și nici să fie mare înghesuială la casa improvizată. Dar și de data asta m-am înșelat. Pentru a-ți plăti cartea (sau cărțile) cumpărată trebuia să stai la o codiță de vreo 10-15 minute, în fața ta așteptând cel puțin 15 persoane. Nasol moment pentru mine, că n-am rădare.

Așa că eu am așteptat „spartul târgului”, că să nu fiu nevoită să îmi testez răbarea la o asemena codiță. Între timp, am citit, am admirat câteva imagini, coperți frumos colorate… Desigur, Fineas și-a găsit un loc  tare „comod” de citit.  Numai bun!

Ce citește? Ce să citească! O carte despre legende cu dragoni! Că fantezia la el nu are limite.

Lectură plăcută și rodnică, fiule!

Matinal

Azi dimineață la 8.10, în drum spre școală.

– Fineas, uite curcubeul! Hai să îi facem o poză.
– Da. Uite-l!
După ce am făcut roată după câteva clădiri iar zic:
– Fini, uite-l acum ce bine se vede! Și se mai vede unul!
– Uau! Da. Mama, dar de ce și curcubeul ne urmărește ca soarele și luna?
Pauză.

**********

Știam că numai necazurile se țin scai de om! Dar lumina, bucuria, pacea, liniștea, veselia și culoarea cum de ne urmăresc?

De ce ne urmăresc? De ce?

Taci!

A venit timpul să tac.
Am să tac o vreme.
Am să-mi înghit cuvintele.
Am să-mi sugrum gândurile.
Și-am să tac.
Am să tac tăcută în tăcere.
N-am să-mi mai zic (o vreme) „intimitățile în public”.
Mai bine tac.
Când n-am ce spune, tac.
Tac încet.
În public nu-mi zic „intimitățile”
Doar respir.
Oricine e aproape de mine
Poate să-mi audă DOAR respirația.
Așa că acum tac.
Și nici nu mai respir.
Doar Unul îmi aude „intimitățile”.
Și totuși tac.
Și nici nu mai respir.
Mă odihnesc o vreme…
Adânc…

Hai că  trebuie să tac.

Sărută

Sărută-mi cântecul
necântat de îngeri
sărută-mi gândul
încă nețâșnit
din pântecele minții
sărută-mi aripa
frântă în cădere
sărută-mi inima
zdrobită în înălțare
sărută-mi ochiul
orbit de Cuvânt
sărută-mi mâinile
împletite-n rugă
sărută-mi sufletul
însetat după Tine
sărută-mi ființa toată
dintr-o nouă suflare
și așază-mă
ca pe-o icoană
pe inima Ta.

Sărută-mă…

Portrete

Sărut cerul albastru senin din ochii tăi calzi și luminoși
Împletesc cuvintele tale în mii de forme
Las zâmbetele tale să zboare pe deasupra inimii mele
Modelez în toate culorile mânile tale fine
Iar din buzele tale desenz o floare
Cos inimii tale aripi de îngeri albi
Și-ți așez în mii de șoapte sufletul între ceruri
Sst!
Culeg perlă cu perlă lacrimile tale și aștept…
Și aștept…

Aștept…
să răsară Soarele peste chipul tău
să privesc la apus cerurile ochilor tăi senini
sa-ți despletești cuvintele în mii de șoapte
să ni se împletească zâmbetele și să zboare pe deasupra inimii noastre
să-mi modelezi mâinile zbârcite în culorile curcubeului
și să-mi decupezi din buze o floare
să pui inimii mele aripi de îngeri ca să mă înalț între ceruri
Nu plânge!
Aștept să te împodobesc cu perlele lacrimilor mele
Sst!
Nu plânge!
Sunt aici… și aștept…

Aștept…
să-mi fii înger
să-mi fii cer luminos
sa-mi fii cuvânt
să-mi fii zâmbet
să-mi fii inimă
să-mi fii floare
să-mi fii mâini
să-mi fii perlă

(fiului meu, Fineas)

Despre mine… Despre El… Despre noi…

Eu știu sigur că apa trece
Și știu că pietrele rămân
Așa cum știu că trupu-mi firav
Se va întoarce în mormânt.

Nu știu însă deloc momentul
Și poate nici nu vreau să-l știu,
Când se va termina torentul
Și-n jurul meu va fi pustiu…

Dar vreau să am în suflet pace,
Să știu că merg pe Calea bună,
Să știu c-atunci când totul tace
Eu merg cu Isus mână-n mână !

Tu, suflet drag, ce azi te-apropii
Încet, dar sigur de schimbare
Nu vrei s-aduni în treacăt snopii
Să-i iei cu tine la ‘năltare ?

Poezia se intitulează Atunci, scrisă de deveanca Diana Brădean și publicată în primul său volum de poezii creștine, intitulat sugestiv Despre mine… Despre El… Despre noi…

Sugestiv și, zic eu, frumos este și poemul lui Viorel Iuga de pe coperta-spate a volumului, poem ce reușește să cuprindă în câteva versuri un volum, un om, o lume. Alte prezentări sunt palide și incomplete. Ce poate fi mai poetic ca descrierea unui volum de poezii printr-o poezie!

Un nou volum de poezie…

Îl salutăm cu bucurie
Că fiecare vers în plus
Poartă idei ce-n alții nu-s.

Apreciem c-acest volum
Timid, la început de drum,
Vorbește despre autoare
C-o transparență uimitoare

Diana prin versul ei lin
Se plimbă-n univers divin
Și ne vorbește despre El
Părintele și scumpul Miel

Chiar dacă n-am cerut expres
Apreciem cu interes
Că versul moale sau vioi
Vorbește mult și despre noi

Cu-aceste spuse despre carte
Mai am două cuvinte-aparte
Ție Diana: bun venit!
Iar vouă: har pentru citit!

Informații comerciale: Volumul costă 15 lei (bucata), plus taxele poștale, pentru România, și 10 euro pentru străinătate, plus taxele poștale. Cu plata ramburs. Comenzile se pot face pe adresa de e-mail sesedia2atyahoo.com sau la numărul de telefon 0746036971; persoana de contact însăși autoarea: Diana Brădean.

Răsăritul

Întoarce-mi inima spre Tine
Răsară Lumina feței Tale
Peste sufletul meu învolburat
Descătușază-mi gândul îngherat
Învață-mă Libertatea Ta

Aleg să Te aleg
Pe Tine,
Binele și Adevărul meu
Aleg libertatea
Cuvântului Tău
Rodind în mine
Gândul Tău,
Pacea Ta,
Lumina Ta,
Viața.