Nu pot fi
înger
decât
în cădere
ca să îmi
crească
aripi albe
până la
Cer.
oct.
4
2008
Jurnalul Florentinei
cuvintele… sărăcăcioase straie ale gândurilor noastre…
Nu pot fi
înger
decât
în cădere
ca să îmi
crească
aripi albe
până la
Cer.
Jurnalul Florentinei 
… iar dupa cadere, fie-ti inaltarea intr-o tasnire, pana la plafonul Cerului! Si sa vii apoi in zbor lin, sa ne povestesti si noua cum e pe acolo! 😉
Sorina,
dacă voi atinge „plafonul Cerului”, mă tem (pentru alții) că îmi voi smulge singură aripile, ca să nu mai cobor „la voi” și să vă povestesc „cum e pe acolo”. Nu-mi pot imagina cum e acolo, dar tânjesc să fiu și să rămân ACOLO.
Oricum, splendidă contiunare a poemului!