STOP și (iar) TOT ÎNAINTE!

Iar sfârșit de an. Ar trebui să trag linie. Să socotesc. Ce-a ieșit, ce n-a ieșit. Dar (anul acesta) n-am să fac nimic din toate astea. Oricum nu sunt bună la socoteli. Întotdeauna m-am fâstâcit la socoteli. De aceea m-am lăsat de meseria de contabil, și m-am făcut „om de litere”. Cu literele fac pereche bună. Și, cu ele, socoteala îmi iese… de cele mai multe ori. Mă rog, tot trebuie, într-un fel sau altul, să pun STOP! Ca să poată veni TOT ÎNAINTE!
Dar, ca să pun „bună începătură”, trebuie să știu să închei bine. Și, după câte ape și focuri m-au scăldat și m-au lămurit anul acesta, înțelept este să-mi închei anul 2008 cu slujba de iertăciune:  Iartă-mă, iartă-mă, Dumnezeul meu, pentru…
Apoi, pentru noul an, (iar) îmi voi umple bolul cu pietre, adică cu planuri (mari) de viitor; cu pietriș, adică dorințe mai mici; apoi cu nisip – lucurile cotidiene, ce nu trebuie să le lăsăm nefăcute; iar peste toate acestea, musai, voi turna apă până la refuz – adică Duhul lui Dumnezeu, fără de care nimic din ce-mi propun nu aș putea realiza.
Așa că, rogu-vă, nu mă căutați mâine. Sunt la slujbă…
Și, de nu s-ar fi îndurat Bunul Dumnezeu de mine, m-ar prinde miezul nopții (sau m-a prins deja) în slujbă…

An Nou prin iertare!

Cum economisim(?)

Îi spuneam zilele trecute mamei că am reușit să economisim 50 de euro.
Firma care ne furnizează internetul și cablul TV, pentru că am împlinit 1 an de când le suntem clienți, ne-a oferit o lună de internet și cablu TV gratuit. Deci am economisit 50 de euro!

Atunci, mama și-a amintit cum economisea bunicul (Mârza Ilie) ei ceva bănuți.
„ Azi am economisit 3 lei!
– Cum, Opapa?
– Am trecut pe lângă „Loz în plic” și nu am cumpărat. Deci, am economisit!”

Vorbele astea mi-au amintit cum spunea, mai demultișor, mătușa mea că economisește ea niște bani:

„De câte ori mă duc prin oraș la cumpărături, intru prin magazine, mă uit ce bunătăți au mai primit, le privesc… și gata… mă satur privindu-le… și mă duc în altul… Și când ajung acasă, cu traista goală, zic: ‘Iar am  economisit ceva bănuți!’

Tu, cum economisești bani?

O Felicitare pentru fiecare!

Dragilor,

La ceas de seară, încojurați de cei dragi, cu mult drag adunați în jurul bradului împodobit, așteptând poate deschiderea cadourilor sau dăruirea lor, vă doresc să vă luminați inima cu Lumina Vieții, să vă împodobiți sufletul cu darurile Cerului, să vă deschideți larg fereastra adâncului vostru ca să vă colinde îngerii Luminii, în așteptarea  acceptării și primirii celui mai prețios Dar oferit de Însuși Dumnezeu: pe Fiul Său Isus Cristos. Iar bucuria dăruirii Sale să vă înmiresmeze casele, și inimile deopotrivă, iar pacea de Sus să vă însenineze chipurile.

Vă doresc, tuturor celor ce mi-au răsfoit de-a lungul acestui an paginile jurnalului meu, o sărbătoare regească și luminoasă!

Dumnezeu să fie cu voi, și cu noi toți!

Bucurați-vă și veseliți-vă, căci Fiul Celui Preaînalt S-a întrupat!

Cu mult drag, Florentina

Replica

Eu, pe când aveam 6 ani:

– Mamaie, de ce ești îmbrăcată-n negru?

– A murit fratele meu, mamaie…

-E, ce să faci, bre mamaie. Așa e viața asta.

***********

Fineas la 6 ani:

(Eu bolnavă rău. Fineas mă ajută să urc scările, deschide ușa, mă ajută să mă descalț, îmi pune papucii de casă în picioare etc.)

– Mami, așa e viața. Uneori ne mai și îmbolnăvim…

Iarna

Iarna de Ștefan Câlția. De Ștefan Câlția am aflat din lumea adam(a)ică.

Cristosul, coborât printre noi, S-a smerit până la moarte; și încă moarte de cruce! Spre mânturirea celor ce cred că El este Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a trimis pe Fiul său, ca oricine crede în El să nu moară, ci să abiă viață veșnică.” ( Evanghelia după Ioan)

Minunea minunilor!

Minunea (manifestarea directă și vizibilă a supranaturalului în lumea naturalului) centrală afirmată de creștinism este Întruparea.
Dumnezeu devenit OM.
Dumnezeu S-a coborât printre noi, dezbrăcându-se pe Sine Însuși de Slava și Dumnezeirea Sa, luând astfel chip de rob și făcându-Se asemeni nouă (Filipeni 2:7).
***
„Iată, fecioara va rămâne însărcinată și va naște un Fiu, căruia Îi vor pune numele EMANUEL, care înseamnă Dumnezeu este cu (printre) noi. El va fi mare. Va fi chemat Fiul Celui Preaînalt, Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al Păcii. Iar Dumnezeu i-a așezat Domnia tuturor lucrurilor pe umerii Lui, și Împărăția Lui va fi fără sfârșit.” (Evanghelia după Matei, Prorocul Isaia, Evanghelia după Luca)

Și Duhul Sfânt S-a coborât peste fecioară și puterea Celui Preaînalt a umbrit-o. De aceea Pruncul Sfânt care s-a născut din ea este numit Fiul lui Dumnezeu. Căci niciun Cuvânt venit de la Dumnezeu nu este lipsit de putere! (adaptare, Evanghelia după Luca)
Și Cuvântul S-a făcut trup, spre mântuirea multora (a celor ce cred în El).

O, ce veste minunată!

Poveste de Crăciun (Darul Cerului)

Povestea asta am auzit-o de la Doamna Arici, pe vremea când umblam hai-hui prin Pădurea de Brazi de la poalele Muntelui Minunat. O, era o privelişte încântătoare! Era un munte semeţ ce-şi ascundea vârful printre castelele de norişori, iar gigantele-i picioare şi le scălda de secole în apa limpede a unui râu, ce, mereu grăbit, trecea iute pe lângă munte, se furişa prin pădure, ca apoi cu iuţelă să se prăvălească în Valea Nuferilor Albi.
Pădurea cu pricina era minunată, împânzită de brăduţi pitici, ciupercuţe care mai de care mai colorate în care îşi făcuseră căsuţe aricei ţepoşi, iepuraşi pufoşi, soricei cafenii şi alte patrupede mititele. Iar ici-colo, de-o parte şi de alta a râului, se zăreau răsfirate – precum conurile de brad – căsuţele maronii ale neamului ursucesc, un soi de ursuleţi, tare blănoşi, pitic de felul lui, prietenoşi şi tare mîncăcioşi. De câte ori îi vizitam îmi cumpărau toate proviziile din boceluţă.
Dar să nu mai lungesc vorba – vorba aceea: „Vorba lungă, sărăcia omului.” – şi să vă ţin cu sufletul la gură, şi să vă zic o dată povestea care – să ştiţi! – e foarte adevărată, copii!

Continuarea AICI.

Două citate

„Dacă vrei să știi care sunt punctele slabe ale cuiva, observă care sunt defectele ce le descoperă el altora. Fiindcă, de obicei, va scoate în evidență ceea ce e rău în alții ca o compensație pentru ceea ce este rău în sine însuși.” (sursă uitată)
„Căci, omul bun va scoate lucruri bune din vistieria inimii lui, pe când omul rău va scoate doar lucruri rele din vistieria inimii lui; din prisosul inimii vorbește gura lor!” (Evanghelistul Luca)

Rugă

„Doamne, învaţă-mă să-Ţi cunosc mărirea şi bunătatea. Dă-mi inimă curată şi lesne iertătoare şi căinţă pentru supărările ce am făcut altora. Fă să am dragoste creştinească şi să pot răbda cu pace toate necazurile ce-mi vin din partea celor ce-mi sunt împotrivă, împlinind astfel porunca Ta.
Mă făgăduiesc să nu răspund cu rău celor ce-mi fac rău; pe cel ce mă blestemă îl voi binecuvânta. De va flămânzi vrăjmaşul, îi voi da pâine, iar de va înseta îl voi adăpa. De va cădea îl voi ridica şi de se va rătăci îl voi povăţui.

Doamne, nu sunt decât un om neputincios. De aceea, ajută-mă cu darul Tău să fiu statornic în poruncile Tale. Trimite binecuvântările Tale peste vrăjmaşii mei şi întoarce inima lor cu dragoste asupra mea. Alungă suferinţele şi neodihna ce-mi vin de la ei şi ne împacă pe noi, pe toți. Dă-mi pacea Ta, Doamne, ca să putem vieţui împreună în pace pe pământ, și cu bucurie şi să-Ţi putem zice în unire, cu faţă senină şi cu inimă curată: Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.
Că Ţie se cuvin cinstea şi închinăciunea în veci! AMIN.”

sursa:http://www.sfintiiarhangheli.ro

La cules

În răcoarea amorului
culege-mă
și așază-mă
în glastra inimii tale.

Uite!
ce îmbujorate-mi sunt petalele sărutărilor,
ce crude-mi sunt frunzele buzelor!
doar spinii privirilor s-au ofilit
ca să nu-ți rănesc mângâierile…
… în timp ce mă culegi…