Iar sfârșit de an. Ar trebui să trag linie. Să socotesc. Ce-a ieșit, ce n-a ieșit. Dar (anul acesta) n-am să fac nimic din toate astea. Oricum nu sunt bună la socoteli. Întotdeauna m-am fâstâcit la socoteli. De aceea m-am lăsat de meseria de contabil, și m-am făcut „om de litere”. Cu literele fac pereche bună. Și, cu ele, socoteala îmi iese… de cele mai multe ori. Mă rog, tot trebuie, într-un fel sau altul, să pun STOP! Ca să poată veni TOT ÎNAINTE!
Dar, ca să pun „bună începătură”, trebuie să știu să închei bine. Și, după câte ape și focuri m-au scăldat și m-au lămurit anul acesta, înțelept este să-mi închei anul 2008 cu slujba de iertăciune: Iartă-mă, iartă-mă, Dumnezeul meu, pentru…
Apoi, pentru noul an, (iar) îmi voi umple bolul cu pietre, adică cu planuri (mari) de viitor; cu pietriș, adică dorințe mai mici; apoi cu nisip – lucurile cotidiene, ce nu trebuie să le lăsăm nefăcute; iar peste toate acestea, musai, voi turna apă până la refuz – adică Duhul lui Dumnezeu, fără de care nimic din ce-mi propun nu aș putea realiza.
Așa că, rogu-vă, nu mă căutați mâine. Sunt la slujbă…
Și, de nu s-ar fi îndurat Bunul Dumnezeu de mine, m-ar prinde miezul nopții (sau m-a prins deja) în slujbă…
An Nou prin iertare!
Jurnalul Florentinei 
La mulţi ani cu bucurie sfântă în suflet! Sănătate şi împliniri ţie şi tuturor celor dragi!
Apreciez că nu te afunzi prea tare în socoteli! Tocmai mă indignai și eu împotriva bilanțurilor (http://drezina.wordpress.com/2008/12/31/bilan%C8%9B/). Nici n-apuci să faci bine ceva în viața asta, că ești și pus să tragi concluzii. De parcă totul e contabilizabil.
Ei, ei. Și rețin iertarea pentru Anul Nou!
Un an nou liniștit!
Alex,
Îți mulțumesc pentru urare. O primesc cu bucurie, și o voi transmite celor dragi ai mei, cu aceeași bucurie.
Teo,
Rămâi sănătos și inspirat, în drezina ta! Și să ne scriem și mai mult în noul an!