„Fiecare să se păzească de prietenul lui; și să nu vă încredeți în niciunul din frații voștri, căci orice frate este un înșelător și orice prieten umblă cu bârfeli. Fiecare își înșală prietenul și nimeni nu spune adevărul.
Își deprind limba la vorbe mincinoase și se obosesc să facă rău. Limba lor este o săgeată ucigătoare, ea rosteşte înşelăciunea. Cu gura ei vorbesc prietenului de pace, dar în adâncul inimii îi întind curse.” (Ieremia 9)
Dacă ești un român prins, din pricina crizei venite pe nepregătite, între un credit la BCR și altele două la Banca Țiriac și la BancPost, atunci munca sezonieră peste hotare (mai spre hotarele dinspre nord, unde criza a fost din timp preîntâmpinată), pentru 4-6 săptămâni, la cules de mere, roșii, ardei sau alte legume-fructe, este – probabil – cea mai salvatoare soluție economică. E pe termen scurt, și câștigi într-o lună cât alți români rămași acasă în 6 luni, de pildă. Dacă aplici rețeta asta de două ori pe an, atâția ani câți necesită achitarea tuturor creditelor tale, te faci un român liniștit și fericit. Liniștit că ai scăpat de bănci, fericit că poți face altele de-acum.
Buun, să revenim la muncă. La cules de mere. De exemplu. Nu e mare scofală, nu? Te cocoți în pom și scuturi mărul până cad toate merele. E, așa faci în ograda ta de la țară. Și merele le faci plăcinte sau dulceață. „Dincolo” se lucrează la standarde occidentale. Adică te porți „cu mănuși” cu merele. Le culegi cu mâna și le așezi cu mare blândețe în containere speciale. Dar, stai linștit! Nu-ți face griji că nu vei ști ce și cum. Totul se învață. Dacă știi engleză, patroana sau patronul îți va explica. Vei prinde repede, că doar tot românul e isteț. Nu cu asta ne lăudăm? Că românul le știe pe toate! Și asta chiar e adevărat! Dacă însă nu te descurci așa de bine cu limba engleză și, desigur, nici limba țării în care ai venit la muncă nu o cunoști (Dacă e Spania sau Italia, ca român ai noroc. De la telenovele sau meciuri, tot ai prins tu ceva. Dar dacă e Olandeză, Norvegiană, Finlandeză… îți trebuie cel puțin 2 ani să trăiești printre ei, ca să pricepi ceva.), nu te îngrijora. Vei primi o listă cu instrucțiuni, scrisă chiar în limba ta. Cum e posibil asta? Foarte simplu. În primul rând, nu vei fi singurul român. Asta pentru că, românii sunt cei mai doriți la muncile sezoniere, şi nu numai. Sunt serioși și extrem de muncitori. Așa că vei avea surpriza să te trezești în străinătate muncind cot la cot cu vreo 20 de confrați. Și ce, asta nu e bine? E chiar foarte bine! Nici nu simți că ești plecat. Iar, în al doilea rând, se poate nimeri să lucreze în livada cu pricina români care deja cunosc limba țării atât de bine, încât sunt rugați de patroni să traducă instrucțiunile de cules merele și pentru confrații lui, în așa fel încât și ei să învețe – pe limba lor – cum să culeagă merele și cum să se poarte cu ele.
Iată, eu îți fac un catâr de bine, și îţi pun la dispoziție instrucțiuniile de lucru, așa cum au fost ele traduse în limba română. (Menționez că traducerea nu îmi aparține. Traducător necunoscut. Intrucțiunile vor fi scrise cum majuscule.)
INSTRUCTII DE CULES
1. CULEGE-TI CU UNGHIILE TĂIATE
2. CULEGE-TI MERELE CU CODITĂ SI NU LE STRÂNGE-TI LA CULES
3. NCEPE-TI LA CULES DE JOS ÂN SUS
4. CULEGE-TI FĂRĂ FRUNZE SI NICI CU BUCATĂ DE CRENGUȚĂ
5. CULEGE-TI CU AMÂNDOUA MÂINI, SI NU
CULEGE-TI CU UNA SI PUNE-ÂN CEALANTA
6. DACA DIN ÂNTÂMPLARE SCĂPAȚI UN MĂR JOS VEDE-TI DACĂ E BUN Â-L
PUNE-TI ÂN BOXA DAR DACĂ E LOVIT ÂL PUNE-TI ÂN LADA MICĂ
7. IMPORTANT E CALITATEA MERE LOR DAR NU CULEGE-TI REPEDE SI FĂRĂ CALITATE
8. BOXA TREBUE SA FIE BINE PLINĂ
9. CÂND UMPLE-TI BOXA TREBUIE SĂ OLĂSATI CU ATENTIE JOS. SI SĂ NU TRÂNTITI.
Date fiind aceste intrucțiuni, bănuiesc că veți culege și voi ce puteți: unghii (tăiate) sau mere(?); cu codițe, fără frunze și fără vreo bucată de crenguță.
Începeți culesul de sus în jos. Cu amândouă mâinile.
Nu culegeți fără calitate și nici repede! Importantă e calitatea!
Să culegeți, dar să nu strângeți.
Să umpleți bine boxa și să nu o trânti (-)ți.
Spor la cules, fraților!
Toţi suntem supuşi greşelilor! Chiar şi limba română!
A greşi e… omeneşte!
Când am timp,
Nu am ce scrie.
Când am ce scrie,
Nu am timp.
Când am și timp,
Și am și ce,
Nu am cui.
Când am cui,
Am timp,
Am ce,
Nu am cu ce scrie.
Când am cu ce,
Am cui,
Am ce,
Și am timp,
Am uitat ce
Vroiam să scriu,
Cui vroiam să scriu,
Cu ce îmi alesesem să scriu.
Și… timpul a fugit… iar.
Și-o iau de la început.
Deci…
Aș putea scrie despre Timp…
Despre Tipul care se scurge
Și care e Timp numai în cădere
Și care, secundă cu secundă,
se despoaie de minute, de secunde,
de ore, de zile, de ani, de noi…
Dar, cui îi pasă?
Aș putea scrie despre Cădere
Despre Căderea timpului.
Despre Căderea noastră.
Sau despre Căderea noastră în timp.
Despre căderea noastră din timp.
Aș putea scrie despre îngeri înfrânți.
Sau aș putea să scriu despre mine.
Despre căderea mea.
Despre timpul meu.
Despre îngerul meu înfrânt.
Aș putea…
Are cineva un pix?
…
Prea târziu…
Iar a plecat timpul…
Iar am uitat…
Am uitat ce…
Cui…
Poate mâine îmi fac rost de timp…
Să o iau de la început…
Uau!
Aș putea scrie despre Început!
După Cădere
vine un Început!
Când Începi, din nou,
Să te ridici.
Și iar începi să mergi…
… în cădere…
Vezi!
Timpul e în cădere…
Noi suntem în cădere…
Îngerii, la fel…
Zece zâmbete suave 
Zece gânduri împletite
Zece foșnete de noapte
Zece clinchete-n florite
Zece sărutări șoptite
Zece trandafiri pe buze
Zece ziceri descântate
Zece lacrimi răsărite
Zece raze răspândite
Zece perle înșirate
Zece șoapte înnodate
Zece chipuri creionate
Zece nopți și zece zile
Zece toamne, şi o iarnă,
Zece primăveri fierbinți
Zece veri primăvărate
Zece zumzete într-unul 
Zece calde mângâieri
Zece tainic desmierdări
Zece jumătăți de lună
Zece răsărit de cer
Zece ceasuri de tăcere
Zece…
Jurnalul Florentinei 