A toamnă

Cad frunzele copate de toamnă

Şi se împletesc în ruginii ţesături.

Un somn adând străpunge culorile pământului

Cu un ţipăt picurător de umezeală

Pălumind fiecare respiraţie de viaţă

Cu toamnă.

Umbra întunericului se întinde

Peste toamnă

Amuţind privightorile.

Ploi vijelioase se năpustesc

Pe deasupra şi pe dedesuptul

Toamnei…

Un soare lunatic

Bântuie peste gri cer de toamnă.

Nicio stea nu străluce

Înspre toamnă

Niciun glas nu răzbate

Din toamnă

Niciun chip nu se-arată

Prin toamnă

Niciun copt nu miroase

A toamnă

Doar tomnoase covoare,

Tomnitor de gălbejite,

Ţi se aştern foşnitor

Sub picioare.

Îndrăzneşte de păşeşete

În toamnă!

 

 

 

Psalm din psalm

Lăudaţi-L pe Domnul!

Ferice de omul care se teme de Domnul,

şi care îndrăgeşte mult poruncile Lui.

Urmaşii lui vor fi puternici în ţară;

neamul celor drepţi va fi binecuvântat.

Bogăţie şi belşug va fi în casa lui,

iar dreptatea sa va fi statornicită pe vecie.

Celor drepţi le străluceşte o lumină în întuneric,

au parte de îndurare, de milostivire şi de dreptate.

Îi merge bine omului care îşi face milă împrumutând

şi care îşi chiverniseşte lucrurile cu pricepere.

Niciodată nu se va clătina.

Cel drept va fi amintit întotdeauna.

El nu se teme de veştile rele,

căci inima lui este tare şi

se încrede în Domnul.

Inima lui este tare

şi nu se teme…

A împărţit şi a dăruit celor nevoiaşi;

dreptatea lui rămâne pentru totdeauna…

(Psalmul 112:1-9)

 

Scrisoare pentru mine

„Eu Însumi Îmi voi paşte oile şi le voi da odihnă, zice Stăpânul Domn. O voi căuta pe cea pierdută, o voi aduce înapoi pe cea izgonită, o voi lega pe cea rănită şi o voi întări pe cea slăbită…” (Ezechiel 34:15-16)

De întărit, M-a întărit cu două transfuzii de sânge. Iar mâine o să-mi lege şi rana.

Transfuzia

Iată că mi-a fost dat să ajung să fac şi transfuzii de sânge. De mai bine de 6 luni se scurgea din mine sângele puţin câte puţin. Prin urmare, ca să rămân în viaţă,  numai o transfuzie (mai exact: 2 transfuzii a câte 300 de grame fiecare) de sânge mă putea (re)pune pe picioare. (Şi să mai spună cineva, de-acum încolo, că nu am şi sânge belgian în mine!)

În Vechiul Testamnet, Dumnezeu le porunceşte israeliţilor  „să nu mâncaţi carne cu viaţa ei, adică cu sânge” (Genesa 9:4). „Căci viaţa oricărei făpturi este sângele ei. De aceea […]  israeliţii să nu mănânce cu sânge nicio făptură, pentru că viaţa oricărei făpturi este sângele ei” (Levetic 17:14).

Sângele înseamnă viaţă. Ai sânge în tine, ai viaţă în tine! Când ţi se scurge viaţa din tine, sângele, şi rămâi fără suflare, eşti mort. Eşti fără viaţă. Un singur lucru te poate (re)aduce la viaţă, te poate învia sau te poate păstra în viaţă : O transfuzie de sânge… O transfuzie de viaţă…

Şi Isus Christos a spus: „Eu sunt Viaţa…”

El este singurul şi unicul donator de Viaţă. De Viaţă Veşnică.

Eu sunt Viaţa... Nimeni nu se poate apropia de Dumnezeu Tatăl, nimeni nu-L poate cunoaşte pe Dumnezeu Tatăl,  decât prin Viaţa.

Dar, ca să  primeşti Viaţa, trebuie să treci prin(ntr-o) „moarte” sau trebuie (măcar!) să ajungi să ţi se scurgă sângele (vechi) din tine (vezi tu, o boală sau o încercare; uneori numai astea ne fac bine pentru viaţă!). Abia atunci poţi primi transfuzia!

Eu sunt Viaţa! Eu dau Viaţa! Şi o dau cui vreau Eu!

Primiţi şi voi Viaţa!