O noutate

Ora șapte și jumătate. E  timpul ca Fini să se pregătească de culcare.

– Fini, e timpul să te pregătești de culcare, îi spune tata.

Fini răspunde un „Bine” tărăgănat și își vede mai departe de joacă. (Tocmai construia o navă spațială din Războiul stelelor, din piese Lego.) După un timp, bunica (adică mama mea, care era venită  împreună cu tatăl meu în vizită la noi pentru două săptămâni) îi amintește:

-Fineas, e ora de culcare. Pregătește-te!

Fineas iute reacționează… cu o replică:

Eu ascult numai de părinții mei.

– Uneori trebuie să mai asculți și de bunici, zice buni calmă.

Câteva minute de tăcere. Gândea problema copilul.

E, pe asta nu am mai auzit-o! Să mai ascult și de bunici!

Imediat, Fineas s-a ridicat și s-a dus să se pregătescă de culcare.

– Noapte bună mami si tati, Bunu Doru și Buni Mișa.

E opt și zece.

Anunțuri