Obstreticianul i-a „prezis” mamei că până în 12 februarie va naște. Primul ei copil!
12 februarie se ivește în zorii unei dimineți de sâmbătă. Acum 34 de ani. Eu nu mă grăbeam să mă nasc. Oare n-ar fi mai bine să aștept până pe 14? Până de „dragobete”? Credeți că pe vremea nașterii noastre exista printre români Sfântul Valentin? Nici vorbă! Totuși, pe viitor (adică astăzi!), ce bine mi-ar sta ca zi de naștere 14 februarie! Nu? Copil din dragoste, născut chiar de ziua dragostei!
12 februarie asfințește. Eu nu m-am născut încă. Să mai aștept puțin. Mi-e bine aici, în acest loc tainic. Dincolo nu(-l) văd, doar (îl) aud (voci).
Se zăresc zorii primei zile, adică DUMINICA. Dar 13! 13 februarie. Să ies… să nu ies… „Pe 13! Ai înebunit! Asta-i ghinon curat!”
Ei, aș! Nu e nici marți și nici vineri! Doar n-oi vedea prima oară pisica neagră! Or în lumea de aici, strâmtă și tainică, nu sunt nici temeri și nici superstiții omenești!
13 frebuarie trece de amiază. Eu dau semne de agitatie. Parcă nu mai încap în spațiul ăsta strâmt. Ar trebui să ies. Doar e DUMINICĂ! E zi de bucurie!
Se înserează. În jurul exteriorului meu aud multe voci. E mare agitație afară. Oare ce-o fi? Ia, hai, să văd și eu ce e? Încep să (mă) împing. Dau din coate. Lovesc puternic cu piciorușele. Împing cu căpșorul. De afară se aud țipete. Mor de curiozitate să văd ce se întâmplă acolo! Mă împing mai tare. Sunt tare agitată.
Încă o oră din 13 februarie. Să mai stau oare? Acușica e 14. Mă opresc puțin. Exteriorul se liniștește și el. Un țipăt prelung și… „pac”. Mă izbește în ochi pentru prima oară albul luminii. Asta mă enervează. Mă pun pe plâns, rău de tot. Aud oftaturi, râsete, felicitări… Simt o ușoară durere, ca o plamă peste fundic. „Au!” Asta mă sperie și mă doare. Și mă face să plâng și mai tare. Oare asta este tot dincolo? Plâns și durere? Mai bine mai așteptam vreo oră două, sau o zi două…
Apropo, când m-am născut?
ORA 23:30, 13 FEBRUARIE, ANNO DOMINI 1977, în ZIUA DOMNULUI.
***
Florentina, bucură-te totdeauna în Domnul! Îți spun, din nou: bucură-te!
Blândeţea ta să fie cunoscută de toţi oamenii! Domnul este aproape.
Nu te (mai) îngrijora de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciune şi cerere, cu mulţumire, fă-ți cunoscute cererile înaintea lui Dumnezeu.
Iar pacea lui Dumnezeu, care depăşeşte orice înţelegere, îți va păzi inima şi gândurile în Cristos Isus.
În rest,
tot ce este adevărat,
tot ce este nobil,
tot ce este drept,
tot ce este curat,
tot ce este plăcut,
tot ce este vrednic de admirat,
orice faptă măreaţă,
orice este vrednic de laudă,
la acestea să te gândești!
Mărturisesc, urarea mea este cu neputință să o împlinesc singură. Am nevoie de sprijinul, de sfatul, uneori chiar și de mustrarea celor ce mă iubesc.
Prieteni, vegheați asupra mea!
ciudat, florentina, te ai nascut in cea mai mica luna a anului, februarie!! te ai strecurat cum ai putut sa ajungi inainte de sosirea primaverii! voiai s o intampini pe preafrumoasa primavara sosita gata in lumea aceasta!! te ai grabit sa vii intr o zi de 13, poate atunci ai avut loc rezervat!! dar ai sosit ca un ghiocel, floare firava dar curajoasa ! ai venit sa infrunti gerul faurarului cu curajul ghiocelului ! DOMNUL SA TI BINECUVANTEZE VIATA CU CURAJUL MICUTULUI SI FIRAVULUI GHIOCEL ! SA AJUNGI SA INTAMPINI PRIMAVARA CU RAZELE EI CALDE SI BINECUVANTATE ! EU CRED CA DOMNUL NOSTRU MINUNAT SE VA INTOARCE LA UN INCEPUT DE PRIMAVARA INFLORITA! IAR NOI , CA NISTE FLORI ,NE VOM LUA ZBORUL SPRE EL SI VOM FORMA UN BUCHET URIAS CU CARE DOMNUL VA MERGE LA NUNTA MULT ASTEPTATA! PUTEM SA VISAM! oricum , eu iti doresc ca asemeni ghiocelului sa strapungi toate greutatile vietii, sa biruesti toate gerurile, vanturile si asemeni lui sa iesi invingatoare cand se va arata PRIMAVARA!! cu dragoste ,
Buni,
impresionanta urare! Se vede ca ma cunosti binisor!
Ce frumos!
Eu iti doresc din inima sa ai minte ceea ce ai scris mai sus, sa nu-ti uiti urarea … ca doar tu ai scris-o si tu stii cel mai bine de ce ai nevoie!
Te pup. La multi ani!!!
Mersi, Neli.
Cam tirziu…dar …din inima iti urez „la multi ani si multe binecuvintari sfinte!”
Mulțumesc, Rodica. Niciodată nu e târziu pentru o urare din inimă!
La mulţi ani, dragă Florentina, şi din partea unui alt …întârziat! Domnul să te binecuvinteze cu darurile Sale cele bogate în tot ceea ce faci! Şi pe întreaga ta familie!
Alex,
mulțumesc. Primesc urarea cu bucurie, chiar și acum! hihi…
Frumos articolul. Am simtit sa zic si eu ceva. Acum am dat de pagina ta, si in primul rand ce m-a determinat s-o deschid? „Jurnalul Florentinei”….de multi, multi ani ma gandeam sa fac si eu asa ceva, sa scriu un blog, dar uite ca nici pana azi nu m-am apucat, si cine stie daca o voi face vreodata? :). Dar pe langa ca avem acelasi nume, am zambit cand am citit articolul acesta, pt ca pe langa nume, si eu sunt nascuta intr-o zi de 13 :D….numai ca octombrie 1988 :). 77…88…:D. Si la mine a fost joi, nu marti si nici vineri :)). Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te umple cu Dragostea, Pacea, Bucuria si Fericirea Lui, toate acestea in Voia Lui Desavarsita si Placuta :).
Florentina,
imi face mare bucurie ca mi-ai citit din jurnal! Ce coincidenta frumoasa! Acelasi prenume, acelasi 13, tot o`pereche de numere` pt anul nasterii si, dupa urare, cred ca si Acelasi Dumnezeu! Fii binecuvantata!
Stii ceva, luna octombrie este luna din an pe care o iubesc cel mai mult. Pt ca pe 9 oct este nascut bunicul meu drag si scump, care este pentru mine un inger ocrotitor.
Iti doresc de 13 ori mai multe toamne bogate!
Mai treci pe aici.
Fa-ti un blog! Scrie ce simti, ce traiesti, ce iubesti, ce urasti… sa stim si NOI!