Sportul limbii

Pe zi ce trece, constatăm că limba maternă a lui Fineas este flamanda (olandeza). El gândește și visează în flamandă. Și ori de câte ori este pus în situația de a face o traducere a gândurilor lui în limba română, apelează la structura limbii flamande și, uneori, chiar la traduceri originale de termeni.

Bunăoară, el nu spune (atunci când vorbește în românește) „am 9 ani”, ci „ eu sunt 9 ani”; nu spune că „părinții lui X s-au certat”, ci că „au făcut ceartă”.  Iar alaltăieri seară mi-a spus entuziasmat:

-Mama, tati m-a învățat azi să… fotbalez!

Asta pentru că în limba olandeză nu se spune „a juca fotbal/tenis” sau „a merge cu bicicleta”, ci pur și simpul „a fotbala”, a tenisa” sau „a bicicla”. Desigur, într-o traducere motamo. Fineas așa traduce, de obicei.

Nu vă îngrijorați! Mereu îl corectăm și îi explicăm  diferențele dintre regulile limbii române și cele flamande.