Mijloc de toamnă, calendaristic vorbind. Afară, o primăvară vântoasă. Dimineața începe pe întuneric, iar seara, de-acum, începe de cu vreme. Se face primeneala de toamnă, când hainele de toamnă-iarnă trec pe rândul din față, iar cele de vară se dosesc pe rândul din spate. La fel, căciulile, fularele și mănușile sunt aduse la lumină din vreun geamantan depozitat și el în debara. Cizmele, fericite, mai pot „odihni” puțintel. Pantofii încă ne mai poartă picioarele pe drumurile noastre. Unele picioare, alea mai friguroase, se bucură însă și de o pereche de botine sau ghete. Dar de picioare desculțe ce zici? Mă rog, nu-i treaba mea. Fiecare își poartă picioarele cum poftește. În pantofi, în cizme, sau desculțe… Eu mi le port (mai bine) în ghete. Sunt sensibilă. Și friguroasă…
Acum schimbăm liptonul cu gheață pe un ibric cu ceai fierbinte, preferabil de fructe de pădure. Alții, chiar pe un vinișor roșu fiert cu scorțișoară. Deh, după gust. Sau după „picior”. Păi, nu știi?! Se zice că unii trăiesc pe „picior mare”. Adică, au „picior mare”! Și, dacă au picior mare, au nevoie și de pantofi mari. Așadar, picior mare, pantofi mari, deci și costuri mari. Iar alții, se zice că trăiesc pe „picior mic”, indubitabil, costuri mici. Aștia din urmă, carevasăzică, beau ceai.
Dar picioarele desculțe? Ele pe ce „picior” trăiesc oare? Și, de băut, ce beau? Da, da, știu, nu trebuie să-mi spui! Firește, apă. Cu gheață sau fierbinte? Nu trebuie să-mi răspunzi. Nu-i treaba mea, nu? Fiecare după cum dorește. Eu beau ceai. Sunt friguroasă. Și sensibilă…
Gata și cu băile de soare. Și pe astea le înlocuim cu băi aburinde și aromate, adevărate terapii pentru picioarele noastre obosite. Obosite de atâtea drumuri… drumuri line, noroioase sau chiar abrupte.
Auzi, n-ai auzit, cumva, pe ce drumuri se petrec picioarele desculțe? N-ai auzit. Păi, nici n-aveai cum. Că ele sunt desculțe, nu fac zgomot când pășesc pe drumul lor. Nu sunt sensibile? Nu le e frig, oare?
Un ceai? De mușețel? De lavandă? A, de fructe de pădure. Păi, de fructe… n-am. Poftim un plic de ceai de lavandă. E bun seara. Liniștește sistemul nervos. Și te-ncălzește repede.
Zahăr? Fără. Da, ce, ai diabet? A,…te abții de la dulce. Mă rog, nu-i treaba mea. Fiecare cum hotărăște în inima lui. Poftim ceaiul. Dar, de picioare nehotărâte și de inimă desculță ai auzit?
Acum, fie vorba între noi, încălțate sau desculțe, orice picioare se pot clătina, dacă nu urmează îndeaproape pașii Lui și dacă nu se țin hotărâte pe calea Sa, așa, fără să se abată nici la stânga, nici la dreapta de la ea. Da, am auzit de picioare nehotărâte. Sunt sensibilă… Si nehotărâtă… Tu nu? Totuși, El nu va lăsa să ni se clatine piciorul. Sigurat, Păzitorul nostru nu va dormita. Ba mai mult, El ne va păzi piciorul de orice capcană.
Îți mai torn niște ceai? Tot fără zahăr? Tot. Și eu. Ca să vezi, începe deja să se întunece afară. Și seara încă e departe… Nu-i nimic. Să trecem la inimă.
Am auzit de inimă împietrită, de inimă rea, de inimă pervertită, de inimă împărțită, de inimă îngâmfată, de inimă blestemată, de inimă înșelătoare și de deznădăjduit de rea, de inimă abătută, de inimă tulburată, de inimă bolnavă, de inimă frântă, de inimă zdrobită, de inimă rănită, de inimă speriată, de inimă sleită, de inimă întărită, de inimă mulțumită, de inimă mișcată, de inimă străpunsă, de inimă cercetată, de inimă înălțată, de inimă veselă, de inimă înțeleaptă, de inimă cinstită, de inimă întărită, de inimă curată, de inimă neînfricată, de inimă schimbată, de inimă tare, de inimă dedicată, de inimă fermecată, de inimă înmuiată. A ta cum e?
A mea e nespus de-nșelătoare și deznădăjduit de rea.
Fața mi s-a posomorât… Lasă, că prin întristarea feţei inima se face mai bună.
Jurnalul Florentinei 