Pentru că fiul nostru este pasionat de aventură, de multă adrenalină, de mister, de istorie și misticism, și pentru că am înțeles cât de prețioase sunt momentele petrecute împreună – în special cu un tânăr de 17 ani -, am ales să urmărim împreună seriale precum ARROW, FLASH și LEGENDS OF TOMORROW. Desigur, genul acesta de seriale nu sunt chiar pe gustul meu. Deseori mă intrigă, ba chiar mă tulbură subiectul lor! Nu de puține ori poveștile relatate sunt în contradicție cu principiile mele, cu logica, ba chiar cu bunul simț! Cu toate astea, aleg să le urmărim în continuare ÎMPREUNĂ, de dragul timpului petrecut împreună.
În serialul de astăzi, FLASH s-a întors în timp. Dorința adâncă de a reabilita viitorul trăit, la împins înapoi în trecut. Mărturisesc că de multe ori mi s-a întâmplat să ardă în mine dorința de a mă putea întoarce în timp. Să recuperez cumva timpul pierdut… O, dacă ne-am putea cu adevărat întoarce în timp… O, dacă am putea cumva descoperi formula care ne-ar putea ajuta să dăm timpul înapoi… Eu… aș aduce timpul cu mama în viață înapoi. M-aș întoarce înapoi în acel timp (pierdut pentru totdeauna). Atunci, aș îmbrățișa-o mai des, i-aș pune toate întrebările pe care nu mi-am făcut timp să i le pun, sau pe care n-am îndrăznit să i le pun. Aș petrece mai multe vacanțe cu ea și la ea… Aș ține-o mai mult timp la noi… Aș lupta pentru ea și împreună cu ea împotriva bolii. Aș îndrăzni mai mult… Aș căuta să petrec cât mai mult timp cu ea, cu mama… Mă tem însă că timpul acesta este pentru totdeauna pierdut, pierdut, pierdut… Plus de asta, ideea întoarcerii în timp pare a fi o utopie! Nu ne rămân așadar decât amintirile cu cei dragi. Însă, nu știu cum se face, mie îmi revin cel mai des amintirile mai puțin plăcute. Tocmai acele momente în care poate puteam să nu spun asta, sau cealaltă. Tocmai acele momente în care am procedat greșit sau neînțelept, zicându-mi atunci: „Lasă, că data viitoare o să…” … și „data viitoare” n-a mai venit…
Și, uite-mă aici. Prinsă în prezent. Pendulez între trecut și viitor. Trecutul îl pot vedea, de aici, din prezent, dar nu îl (mai) pot schimba. Timpul trecut nu îl pot (re)aduce în prezent, nu îl mai pot regăsi… Iar viitorul este o necunoscută pe care nu doresc cu niciun chip să o „cunosc” până nu devine prezent!
Ce găsesc înfricoșător este că prezentul în care mă simt parcă prinsă va deveni trecut, adică tocmai „timpul pierdut” în a cărui căutare sunt. Prezentul va deveni timpul (trecut) pe voi vrea apoi să îl dau înapoi, timpul în care voi vrea să mă (re)întorc… Complic lucrurile, și n-ar trebui... „Cele vechi s-au dus….” Trecutul e vechi și s-a dus… Ce am în fața ochilor este prezentul, care e de fapt un trecut „nou”. Acum este șansa mea de a face din el un trecut de neuitat, nicidecum unul pierdut! Așa că aleg să mă uit în continuare cu fiul nostru la serialele astea.
S-ar prea putea ca cineva să pretindă că petrecutul timpului cu astfel de seriale nu este „timp de calitate” cu fiul tău. Vă asigur că acest timp este mai prețios și mai sănătos pentru fiul nostru, decât cel pe care l-a petrecut departe de noi, AFARĂ, printre drogați, bandiți și bătăuși „invincibili”. Cine are parte de adolescenți „cuminți” să tacă! Cine are adolescenți trecuți prin foc, înțeleg foarte bine cât de calitate este timpul petrecut cu un tânăr de acum „clean”, făcând împreună lucruri banale, insignifiante, precum urmăritul unor seriale atât de nerealiste. „Cui i se iartă mult, iubește și mai mult.” AICI și ACUM! Nu: „Cui i s-a iertat…” Și nici: „Cui îi va fi iertat…” Acum e timpul pentru iertare și și pentru iubit! Și nu e timp de pierdut!
Vă las, că iar ne uităm la un serial ARROW…
Oare, v-am spus cum – într-un alt serial – Laurel își scufundă sora moartă de 2 ani în fântâna lui Lazăr, iar aceasta învie din morți? Data viitoare, ce-ar fi să vorbim despre o înviere din morți? Până atunci, să visăm dar la ea.
Jurnalul Florentinei 