Primăvară, doamnă dragă,
Te ivești încet, plăpând
De prin foșnetul de frunze
Arătându-ți chip violet
De sub ruginiu voal.
Primăvară, soro dragă,
Te ivești de după nea
Arătându-ți trupul cald
De sub pământiu veșmânt.
Primăvară, fată dragă
Pășești blândă și suavă
Cu papucii tăi cei verzi
Peste stele de zăpadă
Răspândind parfum de flori
Printe suflete de gheață.
Primăvară, te poftesc
În cerdacul meu umil!
Năpădit de lunga iarnă
Și-nghețat de-atâta frig.
Fără frică și sfială,
Intră, Doamnă, ‘n-al meu palat
De-mi deschide larg fereastra
Sufletului meu uitat.
Primăvară, nu pleca!
Nu pleca în alt palat!
Jurnalul Florentinei 