
”Sunt obosită să mai cer ceva. Sunt obosită să îmi mai fac planuri pe anul 2020. Ce am îmi este îndeajuns. Ce-mi doresc nu depinde nici de mine și nici de alegerile mele … Așa că nu mai vreau și nu mai cer nimic… Ce-o veni în 2020, să vină. Ce nu, nu.” Iată ce scriam în jurnalul meu pe 1 ianuarie 2020!
2020 este anul pe care l-am așteptat, poate, tocmai cum nu se cuvine: dormind buștean, fără planuri și fără întâmpinările de rigoare. A venit tiptil, a stat o vreme printre noi și a plecat la fel de liniștit precum a venit: fără artificii, fără mult tam-tam, fără mese bogate, fără chefuri și fără …
Privind în urmă la el, anul 2020 este anul în care nu s-a întâmplat nimic; nimic nou sub soare. Pandemii au mai fost și o să mai fie. Despărțiri neașteptate au fost, sunt și vor mai fi, din păcate. Conspirații și deconspirații au fost, sunt și se vor mai teoretiza. Președinți vor mai veni și vor mai pleca de la puterea marilor puteri. Vaccinuri s-au făcut, se fac și se vor mai face. Deci, nimic nou sub soare n-a fost în 2020.
Îmi iau mobilul în mână și încep să mă uit peste pozele din 2020. Mda, nimic. Pentru că în 2020 nu s-a întâmplat nimic. Nicio vacanță, nicio nuntă, niciun botez, nicio slujbă bisericească, nicio cină la restaurant, nici mărar școală… Nimic. Nici vizite, nici îmbrățișări … Nici chiar atingeri. Nimic. Nici muncă, nici distracție. Nici sport. Nici zâmbete. Nimic. Nu s-a întâmplat nimic în 2020, nu-i așa?
Tic-tic, bate 2021 discret în geam.
– De ce-ai venit 2021?
– Că era timpul! șoptește el.
– Ce-ai adus cu tine? îl reped eu.
– Deschide, rogu-te, să intru.
Dau perdeaua la o parte, deschid geamul pe jumătate și-l pofesc în casă. El intră pe vârfuri, îmi mulțumește din cap și se așează pe canapea în sufragerie. Mă uit la el, îmi pare cam palid. I-o fi foame? Vine de departe? Mă întreb în sinea mea, dar nu-l poftsc încă la masă. El continuă:
– Nu stau mult. Doar 365 de zile.
– A… Deci ești un an normal.
– Da, zâmbește, nu sunt unul bisect ca cel dinaintea mea.
– Apropo, ce știi despre anul dinaintea ta? Îl întreb eu ironică. Cu o sinceritate neașteptată, 2021 îmi răspunde:
– Nimic. Nu știu nimic despre 2020. Ce s-a întmplat în 2020?
– Nimic. În 2020 nu s-a întâmplat nimic …
hei, cine-a dat cu cenzura p-acolo? 🙂