Cine? (atunci si acum)

(cu 10 ani in urma…)

Cine sunt … hm… polivalentă întrebare, cu – desigur – polivalente răspunsuri. De, limba noastră mioritică cu multe, uneori prea multe, sensuri.

Cine sunt… sunt fiica unui bucureştean şi-a unei ardelence. Interesantă combinaţie. Sunt urmaşă a lui Cloşca (Oargă Ioan, zis Cloşca), după bunicul din partea mamei. Sunt prima strănepoată a lui Mîrza Ilie, unul din pionierii credinţei baptiste din zona Haţeg-Hunedoara. Sunt soţia unui clujean, a lui Tibi Pop. Sunt mama unui viitor paleontolog-medic-egiptolog. Sunt profesoară fără catedră (teologie şi limba şi literatura română). Sunt corector, sunt redactor (Societatea Biblică Internaţională, Scriptum, Casa Cărţii, Hypogramus). Sunt rezidentă într-o ţară străină (Belgia). Sunt studentă (limba neerlandeză), din nou. Sunt femeie, de 30 de ani (încă) – ah… frumoasă vârstă…

Sunt… Florentina, cea născută din flori (asta credeam, când eram mică, că înseamnă numele meu).

Sunt Florentina. Florentina Pop. Şi-atât.

Şi îmi plac trandafirii regali.

_________________________________________________________________

(reactualizat, 4/02/2017)

Iata-ma in pragul lui 40. Inca un varf de deget si, hop(a) sus pe a patruzecea treapta a vietii mele. Ce binecuvantare! Sa fiu femeie la 40 de ani! De aici, de sus, viata este mai tihnita, mai cumpatata, mai lunga, mai sigura… De-aici, de la 40, poti vedea deslusit fiecare apus si fiecare rasarit, fiecare ceas scurs si fiecare minut intepenit intre speranta si deznadejde, fiecare lacrima de binecuvantare ce picura (de) pe barba cerului, fiecare usa larg deschisa spre orizonturi inca necunoscute, fiecare fereastra intredeschisa, fiecare chip de lut si fiecare zambet ascuns. Aici, sus si aerul e mai pur si mai respirabil, si lumina mai alba. Si ce liniste odihnitoare! Niciun vuiet naprazic, doar un susur bland. Nicio amenintare dinspre cele patru vanturi, doar o ploaie calda de vara. Casa mi-e plina de armonie, slujba un ogor gras si miezos, sufletul o padure inverzita. Asa, ca la 40 de ani.

Daca m-as intinde putin pe varfuri, as putea atinge poala Cerului – sa il sarut pe Dumnezeu. Nu, nu e nevoie. S-a aplecat El, Dumnezeirea intrupata, din Inaltimile Sale cele mari si m-a apucat de mana dreapta si m-a ridicat, hopa sus, pana la Cer. Casa mi-e in mana Sa, slujba e pentru si despre El, sufletul mi-l-a cucerit pe deplin.

Cei zece ani de drumetie pana la 40 au fost o adevarata aventura prin arsita napraznica a desertaciunii  si prin inspumatele valuri ale acestei lumi. Cand am cazut rapusa de oboseala, bratul iubitului inimii mele m-a sprijinit. Cand arsita soarelui mi-a uscat buzele inimii, preiubitul nostru fiu m-a saturat cu apa proaspta si racoroasa. Cand noaptea cea intunecata s-a napustit asupra mea, Dumnezeu a fost Lumina mea. Cand picioarele mi se clatinau pe cararea nisipoasa, Dumnezeu S-a facut Cale pentru mine. Cand barca vietii mele se clatina in coace si-n colo prin valurile tulburi, Cristos S-a facut Far si Scapare pentru mine.

Astazi, stau iarasi la catedra in fata elevilor mei cei dragi, cu bucuria unui dascal implinit. Fiecare chip de copil este ca o gura de aer proaspat. Fiecare intrebare, ca o catarare pe cel mai inalt munte. Fiecare sclipire, ca o victorie si fiecare nedumerire, ca o avalansa. Nu ma satur sa imi admir dragii mei elevi, veniti din toate colturile lumii: Congo, Surinam, Kenia, Olanda, Belgia (tara in care imi exercit, de altfel meseria de dascal), Romania, Ungaria, Armenia, Brazilia, Portugalia, Rusia etc. N-am nevoie sa cutreier lumea, caci lumea s-a ‘rasurnat’ in sala mea de curs. Fiecare elev are povestea lui, cultura si obiceiurile sale. Ii iau asa cum sunt si, impreuna, ne urcam pe aripile Cunoasterii si cutreiream lumea lui Dumnezeu de la un capat la altul. De la povestea creatiei, pana la povestea mortii. De la povestea lui Mary Jones si a sa Biblie, pana la povestea lui Martin Luther.De la iesirea din Egipt si cele 10 porunci, pana la Crucea si mormantul gol. Cateodata ne apropiem de ‘lucurile pamantesti’ (banii si munca, media si rolul ei, lumea de astazi, drepturile omului, drepturile copilului, drepturile femeii, politica de ieri si de azi, protejarea plantei si a mediului inconjurator), in cautarea  adevarului. Alteori plutim peste prapastii adanci: dragostea si prietenia, familia si rolul meu in familie, adolscenta cu suisuri si coborasuri, lumea nevazuta, moartea si suferinta, despre durere, despre viata de dincolo de moarte, eutanasie, stiinta si bibilia (clonarea, modificarea genetica, transplantul de organe). Niciun zbor nu e la fel, nicio prapastie nu e mai intunecoasa ca nestiinta si necunoastera adevarului.

Fiecare an scolar este un nou inceput, o noua calatorie pe spinarea cunoasterii in cautarea Adevarului si fiecare copil este un viteaz cautator si cuceritor. Rolul meu este sa ii invat cum sa invete sa zboare, sa ii indrum si sa le dau curaj.

Florile vii au ramas inca preferatele mele. Pasiunile mele creative inca nu m-au parasit, iar iubirea de oameni prinde pe zi ce trece radacini trainice in mine.

Si raman pentru eternitate indragostita. Si sunt cat pentru o viata intreaga iubita. Si sunt pentru totdeauna mama.

Asa, ca la 40 de ani…

69 comentarii la “Cine? (atunci si acum)

  1. Imi place mult cum scrii, sunt la munca si citesc acest jurnal. Nu stiu, parca imi aduc si eu aminte de cand eram mai mica si sincer mi-e dor.
    Hai ca vreau sa citesc in continuare. Vreau sa ma relaxez cu amintirile tale.

  2. Mulțumesc pentru urare (și, în același timp, și pentru încurajare).
    Știu că e la modă să ai cel puțin un blog personal (mai ales printre protestanți). Însă departe de mine gândul de a fi în pas cu moda wordpressului. Motivul meu este unul practic.
    De când am început să merg la școală, la fiecare început de an primeam de la bunici sau părinți câte-o agendă pe care eu o transformam în jurnalul meu. Jurnal în care îmi notam pasaje care mă impresionau din cărțile de povești (pe atunci) pe care le citeam, din cărțile de școală (habar n-am ce pasaje mă impresionau din manuale!), scurte poezioare scrise de mine, compuneri pe care le aveam de făcut la școală etc. Mă rog, nici până astăzi nu m-am lăsat de acest obicei. Prin urmare, de-a lungul anilor am strâns ceva agende. Pe unele le mai păstrez și astăzi, altele însă s-au pierdut (sau le-am aruncat, nu știu sigur).
    Anul acesta, din lipsă de spațiu (fiindcă ne-am mutat, în Belgia, într-un apartament cu o cameră) am socotit că este mai practic să am un jurnal electronic.
    Oriunde m-aș muta am laptopul cu mine; nu mai duc grija agendelor, noi sau vechi.

    Desigur, jurnalul electronic este mult mai complex (decât jurnalul-agendă), dispune de pagini nelimitate, îmi pot ”nota” nu numai texte scrise, ci și imagini, muzică, video… Și, ce îmi aduce cele mai mari bucurii, poate fi răsfoit și de alții.

  3. Aaaaa, ne regăsim pe unde scriitoriceşti! Îmi pare bine! 🙂 Văd că şi tu te-ai „născut” virtual cam deodată cu mine. Eu doar cu ceva zile mai repede am văzut lumina soarelui internautic.
    Ne vom revedea, cu siguranţă. 🙂

    Să meargă stiloul numit taste cât mai cu spor!

  4. Mă bucur de vizită, colega! Și eu te vizitai ceva mai devreme.
    Spre deosebire de ”Portetul” tău, pe care îl conturezi ”din scris (mers)”, al meu este deja schițat în linii mari. M-am gândit că ”timpul nu mă mai așteaptă să-i spun cine sunt”.

  5. Aşa-i! Nu aşteaptă, e cam încăpăţânat.
    Portretul meu, adică la About? 🙂 Am apucat să văd denumirea ‘Portretul lui Sibyl’ şi mă gândeam care parte din mine ţi-a inspirat numele. Ne referim la sensul provenit din greacă?

  6. Păi, mai cam ”confuzat”. Prima oară, când Teo mi-a dat adresa de blog – fără să specifice ”propietarul” -, am intrat la ”about” unde Sibyll (am dedus că e ”proprietarul”, scuze repetiția)ne ”avertiza” că de vrem să știm cine e, va trebui să citim tot ce scrie, cam așa ceva. De aceea ți-am trecut blogul cu numele ”Portetul lui Sibyll”. Azi însă, când am intrat de pe jurnalul meu pe blogul tău, arăta altfel, iar ”proprietarul”, adică tu (între timp Teo mi-a spus că e al tău) se ”semna” ”camix„. De aceea am modificat numele. Din derută. Am greșit? Oricum, te rog să mă lămurești, Cami.

  7. Deci apărea Sibyll acolo? Nu îmi explic nici eu chestiunea asta. 🙂 E într-adevăr confuz. 😕 M-a pus pe gânduri ce adresă foarte asemănătoare cu a mea poate fi. Voi „ancheta” cazul.

  8. Acum sunt și mai confuzată! Nu ai scris tu un articol depre dragoste, unde ai dat si un clip cu Il DIVO – Mama? Stilul părea al tău! Însă azi, când am intrat pe blogul tău, nu am mai găsit articolul. Sau nu am dat să caute cum trebuie. Of, astenia asta de primvăvară afectează, văd că, și blogurile!

  9. Da, de ăsta e vorba, cel cu Mama. Pe ăsta l-am citit eu prima oară. De fapt, Teo mi-a dat linkul. Cred că e o confuzie, Cami. Așa că, e bine că am schimbat numele blogului tău. Numai că o făcui de oaie cu ”Portretul”. Scuze, fără intenție, și nu din neatenție, ci din confuzie.
    Eu zic că tehnologia e de vină, na! Că trebuie să dăm vina pe cineva. Și doar nu pe noi!
    Hihi!

  10. draga Florentina, te-am gasit la Camix si ma bucur. am tot cautat pe blog crestini, dar numai din blog in blog am reusit sa dau de voi. eu sunt adouaansa si vreau sa te adaug la lista mea, ca sa te citesc zilnic. te imbratisez. Elena

  11. am citit la crina pe blog ca ai predat in Aurel Lazar. Cand ai predat acolo? Si eu am fost acolo 8 ani, pe post de eleva nu de profesoara.

  12. eu am terminat in 2003 si eram in D. Sper ca ti-a placut in Lazar. Sa stii ca mie imi place Belgia foarte mult. Frumos ca stai acolo. Enjoy it.

  13. Bună seara. Vă mulţumesc pt. că m-aţi adăugat în blogroll, nu vă ştiam blogul, dar am intrat la statistică şi m-am uitat cine a mai intrat pe blogul meu, şi uite aşa, am ajuns aici. Să vă trăiască băieţelul şi împreună cu soţul să vă bucuraţi de el. O seară plăcută în continuare vă doresc.

  14. Ana,
    bună. Bine ai venit printre filele jurnalului meu electronic. Mulțumesc de urări.
    Să știi că nu sunt o „doamnă” bătrână (hihi). Am eu 31 de ani, dar sunt, totuși, o… puștoaică(hihi). Deci, spune-mi „tu”!

    Să ne citim cu bine!

  15. Elena,

    eu mă consider 90 la sută din neamul lui Mârza. Mârza Ilie a fost bunicul mamei mele, deci străbunicul meu, pe care (dintre toți strănepoții) am avut binecuvântarea să îl cunosc bine (și chiar să îl studiez în facultate, trebuind să scriu un eseu despre el)ți să stau mult de vorbă cu el.
    În ziua anului în care el a fost înormântat eu împlineam 9 ani.
    Nici azi nu mi s-a șters din minte chipul lui senin, glasul lui blând și dragostea pe care o radia în jurul lui pentru oameni, mai ales pentru copii.
    Mutat cu forța la bloc (ca mulți alții), îi făcea mare plăcere să iasă în fața blocului și să privească copiii cum se joacă.
    Și azi mai păstrez pe o bucățică de hârtie câteva rânduri ce le-am notat dintr-o predică de-a lui, nu cu mult timp înainte de a merge „acasă”.

  16. Disa,

    Străbunicul meu își are originile în Codru. Bunica mea, fiica lui Mârza Ilie, se trage (oarecum) din Codru. Deși ea s-a născut și a locuit la oraș, în Deva. Noi, familia, avem o cabană la Codru. Acolo e plin de căsuțe de vară de-ale unchilor și mătușilor mele. Și eu am petrecut câteva veri splendide, în copilărie, la Codru. Ultima oară am fost la Codru când a murit cel din urmă frate al Mârzeștilor „codreni” (Gheorghe), cred că în 2001.

  17. Ma gandeam eu, deoarece mama mea e din Varmaga-sub poala Codrului- si cunoaste bine familia. Acum ea sta in Banpotoc, sat cu privelisti minunate, cu „apa acra”-minerala, gustata de ai tai, cred, cand treceau prin sat, eu fiind „fata de la apa acra”.
    Iata ca, vrand, nevrand, ne devoalam identitate.
    Toate cele bune, draga mea!
    Mia

  18. de cat timp esti in Be? am impresia ca nu stai in Antwerpen. am dat peste blogul tau intrand pe cel al unui prieten din Iasi, am vazut ca va vizitati virtual :).ai o adresa de mail sau intri din cand in cand pe rombel?

  19. Florentina, am mai fost pe blogul tau inainte dar n-am citit amanuntul despre fratele Mirza pina acuma…in noaptea asta fara somn…si cind am citit de fratele Mirza, mi-am amintit ca tatal meu povestea de el cindva. Miine ma duc sa-l intreb si am sa iti scriu ce mi-a spus…ca mereu mereu povestea de el, de fratele Cenusa, de fratele Cyre…astia si altii care s-au perindat prin Valea Jiului prin perioadele alea…
    Deocamdata…iti spun „sarbatori fericite”…”God bless”

  20. sal, ma bucur ca am dat de tine, adica de acest site. cand ai timp sper sa mi scii un mesaj. Nu avem zapada aici , in Anglia, dar e frumos

  21. Marius,

    dar 5 zile mă chinui să postez ceva, dar… sunt foarte ocupată. Vorba mea: „N-am timp”.

    Știi ceva, am avut un coleg de facultate pe care il chema tot Marius Dan. Era din județul Mureș, parcă. Să fie o coincidenșă de nume, sau…?

    Dă-mi de știre! Ca să-mi rezolv dilema.

  22. Am descoperit blogul tau intamplator si am citit putin din articolul despre Ilie Marza.
    Foarte fain.
    Imi aduc aminte de timpul cand eram la Deva, ha ha.

    • Va multumesc.
      Eu, marturisesc, va citesc in rezumat . Adica, sotul meu – Tibi Pop – va citeste, iar mie imi spune pe scurt ce contine articolul. Alteori imi citeste cateva paragrafe, si discutam intens pe unele subiecte tratate pe al dvs. blog. Desigur, si eu va vizitez blogul!
      Va doresc spor in toate.
      Florentina Pop

  23. Am tot intalnit pe blogrolluri Jurnalul Florentinei si pentru ca si eu scriu un jurnal, dar si pentru ca aceasta denumire te duce cu gandul la ceva personal, am vrut sa vad ce este.
    Deloc de complezenta pot spune ca mi-a placut: continutul in general, varietatea dar si aspectul foarte ingrijit.
    Multa binecuvantare si viata lunga de blogger!

    Mitrut Stiopu

    PS Mi-am permis sa folosesc persoana a 2-a singular pentru ca am 51 de ani. Sper ca nu a fost o impolitete.

  24. Sunt Mihaela Butnaru, de la bookblog.ro, poti afla mai multe despre mine de acolo sau de pe blogul personal. Momentan lucrez la un studiu despre comunicarea pe bloguri si am nevoie sa imi raspunzi la 16 intrebari despre blogging. Daca te intereseaza sa participi la acest studiu, trimite-mi un e-mail si iti voi da toate detaliile. Participind poti cistiga, prin tragere la sorti, un premiu surpriza.

  25. Buna,
    Sunt divortata de un Marza. Dar neamul e mare si de respect. Nu ma gandeam deloc, dar am nimerit de 2 ori pe acest blog, cred ca trebuie sa comunicam. Toti care scriu aici, cat am vazut, sunt plecati si o duc bine.
    Nu imi place deocamdata sa detaliez viata mea, cred ca nu intereseaza.
    Dar
    aM 2 fete Marza.
    Consider ca putefi fi chiar datori sa-mi dati un sfat:
    -fiica mea cea mare, 28 ani,a luat master in FrNTA SI A AVUT UN CONTRACT DE 1 AN TOT ACOLO.
    aCUM A DIVORTAT, E DUREROS PT MINE.
    a DISCUTAT SA PLECE LA FILIALA DIN Paris a aceleiasi firme unde lucreaza in RO
    o sfatuiesc sa plece/?????
    voI, TOTI, care traiti pe acolo ce parere aveti???
    Va cer sfatul pt ca o marza nu poate fi convinsa de nimic, mie ca mama imi trebuie acest sfat.
    NUMAI BINE SI ASTEPT UN RASPUNS DACA AVETI TIMP,
    MIA

  26. Multe felicitari Florentina pentru tot ce am gasit aici la tine in acest jurnal. Imi pare rau ca nu am avut placerea sa te vizitez mai repede.
    Va doresc multa binecuvantare la toata familia!

    • Domnule Eugen,

      Imi face o deosebita bucurie sa aflu de rudele mele materene tocmai din Baia Mare. Bunicul meu, Oarga Petru va fi mai incantat sa ia legatura cu dvs. El locuieste in Deva, impreuna cu bunica mea – sotia lui, iar acesta este numarul lor de fix: 0254 22 77 32. In eventualitatea ca ati dori sa luati legatura cu el. El, de fapt inceraca sa caute si sa urmareasca firul generatiilor de Oarga, pana la Closca. Cu mine este mai usor sa luati legatura prin facebook: Florentina Pop, Belgium, Turnhout.

      Cu respect,
      Florentina Pop

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s