Aproape de miezul zilei, urcam agale pe uliţa Codrului spre casa Oanei, stră-stră-stră-stră-verişoara mea. Mă sprijineam uşor în toiagul bunicii şi îmi roteam privirile în jur, minunâdu-mă de liniştea ce adia printre frunzele merilor, perilor, printre tufele de frăguţe (deja coapte),de coacăze negre şi roşii şi tufele de mure (încă vrezi). În treacăt, culesei câteva frăguţe, aflate pe marginea gardului mătuşii Mărica. Hmmm! Dulce şi proaspăt! De departe se aud câinii mătuşii, puşi de pază la recoltă. Tresar! Un bondar mă agasează cu bâzâitul lui. Grăbesc paşii. Trec pe lângă curtea mătuşii. Nu e nimeni. Dă de mâncare la câini. În sus, pe uliţă, casele sunt adormite. Intru în curtea proaspăt cosită a Oanei. O strig. Îi trebuie timp să coboare din podul casei, acolo unde ea îşi petrece aproape tot timpul concediului pentru dormit şi citit pe nerăsuflate. În fiecare vară, cam 2 luni pline din concediul ei de dascăl, Oana şi-l petrece în liniştea paşnică a Codrului alături de bibilioteca ei ambulantă. Dacă n-ai vedea uşa de la intrare deschisă, n-ai ştii că e aici. Am venit la ea să mă servesc cu o carte.
Intrăm în casă. Jos, în cameră, pe o masă stau stivuite pe trei coloane cărţile aduse anul acesta pentru citit: un teanc de cărţi ce aşteaptă să fie citie, un altul cu cele care deja au fost devorate, şi un la treilea, cu cărţile în limba engleză. Printre lecturile sale, îşi mai face timp să şi traducă din germană pentru o anume revistă. O admir. Oana trăieşte într-un univers râvnit deoportivă şi de mine. Cărţi, traduceri, linişte, Codru.
Mă îndrept cu inima accelerată spre teancul cărţilor deja citie. Romane istorice, moderne… Aleg „Castelul de nisip” al lui Iris Murdoch, publicată de POLIROM.
Anul trecut, când ne-am revăzut în aleaşi peisaj, Oana citea „Samuraiul” din aceeaşi colecţie a aceleiaşi edituri. Scurta ei descriere m-a captivat. Aşa că, imediat coborâtă la oraş am purces în căutarea ei. N-am găsit-o. Însă n-am plecat din librărie cu mânile goale. Mi-am cumpărat, atunci, „NOCTURNE. Cini povestiri despre dragoste şi muzică”, din aceeaşi colecţie, aceeaşi editură. Titlul ei a creat pe loc o putrenică legătură între mine şi carte. „Nocturne” îmi intitulasem , aşa zisul, primul meu volum de poeme, de pe vremea studenţiei. Desigur, el zace printre jurnalele scrise ale mele. Dar, acesta era titlul pe care l-am ales! Şi-apoi, DRAGOSTEA şi MUZICA, două elemente care mă atrag în mod deosebit, alături de CATRE şi PICTURĂ.
Ei bine, cartea pe care aveam să o citesc acum din biblioteca ambulantă a Oanei, era tocmai despre DRAGOSTE (în anumite ipostaze ale ei), PICTURĂ şi CARTE.
Contiunarea, mai târziu…
„Fiecare să se păzească de prietenul lui; și să nu vă încredeți în niciunul din frații voștri, căci orice frate este un înșelător și orice prieten umblă cu bârfeli. Fiecare își înșală prietenul și nimeni nu spune adevărul.
Jurnalul Florentinei 