Marturisire

As protesta si eu, daca as (mai) fi in tara. As purta si eu o pancarda (decenta), de genul: ‘fara hotie’. Ma rog, nu prea am inspiratie acum. E din pricina sinuzitei, care ma tine la pat.

Imi vine sa plang si sa rad deoportiva. Sa plang pentru ai mei, cei de-acasa, si pentru – sa zicem – tara… Si sa rad ca nu-s acolo sa  sufar vazand nedreptatea, hotia si durerea unui popor mintit, umilit si ridiculizat de cei de-un neam si de-o limba cu ei. Bizar si greu de patruns, pentru mine.

Ma silesc zilele astea sa fiu la curent cu ce se intampla in Romania. Marturisec, sunt curioasa sa aflu deznodamantul. Cine va fi biruitor? Glasul poporului sau galsul banului, pardon Guvernului? Din pricina acestei curiozitati am ajuns pe pagina de facebook a Floricai Chereches, unde am vazut postat o poza cu un tanar liceean ce tinea in mana o pancarda pe care scria: ‘DECI, AM VOIE SA COPIEZ LA BAC?’ Desigur, nu ca el chiar s-ar gandi la asa ceva, dar ordonanta bucuclasa poate oferi acest ‘privilegiu’ putorilor.

Cand am citit acest mesaj, m-am gandit la niste elevi de-ai mei. Sa va explic: de trei ani predau educatie morala religioasa (religie protestanta) la un liceu din orasul in care locuim. De mentionat ca in Belgia educatia morala (religioasa sau nereligioasa) este obligatorie din clasa I pana in clasa a-XII-a, respectiv a-XIII-a. Elevii primesc 2 ore de educatie morala pe saptamana. Printre elevii mei se numara si elevi de origine romana. Mda, in orasul nostru sunt peste 700 de romani inscrisi. Cei mai multi dintre ei sunt protestanti. In genere, elevii mei sunt alohtoni.

Zilele trecute aveam o discutie cu cativa din colegii mei, in sala profesorala, despre unul din fostii mei elevi – roman de origine – care tocmai renuntase la scoala. Desigur, regretam toti decizia lui. Ce lipsa de intelepciune sa renunti in clasa a-X-a la scoala! (Ce-i drept, elevul cu pricina avea de mult 18 ani impliniti. Asta spune ceva despre cat de mult ‘iubea’ el scoala.) Asa ca ii zic colegului meu: ‘Pacat de el… fara o diploma n-are niciun viitor…, mai ales aici, in Belgia…’. Deodatata il aud pe colegul meu zicand: ‘Pai, el ne-a zis ca se duce la voi in Romania si isi cumpara o diploma de liceu.’ Brusc toata sala profesorala si-a indreptat privirea spre mine (colega lor romanca), iar de undeva se aude o intrebare: ‘E adevarat? Poate sa faca asta?’

‘Mda, cred ca poate fi adevarat’, raspund eu cu jumatate de gura si lasnad capul in jos, gandindu-ma la evenimenele actuale din Romania.

Mai tarziu, in timpul orei, un alt elev de-al meu – si el roman – aflat in clasa a-XII-a la meserii, mi se ‘confeseaza’ ca va face si anul 13 de liceu pentru a putea obtine diploma de liceu, apoi se intoarce in Romania si se va inscrie la facultate.  Ca in Romania ‘se poate orice, daca stii sa te descurci’. De specificat ca in Belgia daca la liceu esti la profil de meserii, dupa 12 clase (adica 6 ani de liceu) obtii doar un atestat de meserie, deci nu ai niciun drept sa mergi la post-liceala, colegiu sau facultate. Ca sa te poti inscrie cel mult la o post-liceala de 3 ani, trebuie sa faci si al XIII-lea an, si astfel sa obtii diploma de liceu. Insa cu profilul de meserii nu poti merge la facultate (in Belgia)! Deci, imaginati-va acum ca acest tanar, care in liceu nu a facut matematica, istorie, chimie, biologie, fizica – datorita profilului ales de el, si anume meserii -, vine si se inscrie in Romania la facultate. (In cadrul unei dispipline intitulata ‘Proiect – discipline generale’, elevii de la profilul meserii primesc infomatii de baza/elementare din/despre disciplinele mai sus amintite, insuficient pentru un potential viitor student la facultate.)

De aceea, va rog mult, PROTESTATI, PROTESTATI, PROTESTATI. Protestati  chiar si voi, dragi protestanti, ca nu cumva acestor elevi sa li se permita asemenea nelegiuri. De pe urma unora ca ei, tot efortul celor ramasi in Romania de a starpi coruptia, mita si nedreptatea poate avea mult de suferit. Ei nu sunt acolo cu voi. Nu indura frigul impreuna cu voi. Nu indura umilita si  nedreptatea ca voi, dar viseaza sa vina in Romania unde pot face orice, fara sa fie amendati.Pentru ca Guvernul de azi le da girul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Belgia caută asistenți medicali!

Ești asistent(ă) medical(ă)? Vrei să vii și să lucrezi în Belgia?

Atunci îți recomand să iei contact cu CURAE, pe www.curae.be, și să completezi formularul. Dacă dai pe steagul României (Ăla cu roșu, galben și albastru, deși, după vremurile țării, steagul e mai mult negru…), poți citi în românește. Nu mai sta pe gânduri! Aici vei învața să lucrezi cu respect față de pacient, care e OM!, vei  fi tu însuți/însăți respectat de colegi (fie ei asistenți sau medici) și de pacienți, vei învața să nu(mai) aștepți vreo „atenție” pentru spălat pacient, schimbat patul pacientului, făcut tratamentul, și vei mai învața să trăiești – tu si familia ta – decent. Iar copiii tăi, dacă-i ai, vor merge cu drag la școală! Ba, atunci când va fi bolnav, se va „preface” sănătos, ca să nu lipsească de la școală! Pe bune!

Te întrebi dacă CURAE prezintă credibilitate? Iți spun că DA. Fac parte din echipă și-ți spun: CURAE este parolistă!  Curae te respectă, îți respectă drepturile și îți pune la dispoziție asistență adminstrativă și cursuri de limbă (Olandeză sau Franceză) de minim 3 luni.

Dacă alegi să vii să lucrezi în Flandra – regiunea vorbitoare de limba Olandeză – s-ar prea putea să nimerești în grupa mea de limbă! Poate însă o să alegi să vii să lucrezi în Valonia – regiunea vorbitoare de limba franceză. E bine și așa. Tu decizi!

Dă-mi voie să-ți spun ceva! O fi părând ea mai grea limba olandeză, însă nu e chiar așa! Bunăoară are cea mai simplă gramatică! Substantivele nu se declină pe cazuri, este un singur caz, iar conjugarea verbelor e chiar floare la ureche, având  doar 2 terminații. Ba mai mult, într-un enunț cu mai multe verbe numai unul se conjugă, restul rămân cu forma de infinitiv! Dacă ești isteț, ambițios, și conștinciios, atunci o poți învăța! Pe deasupra, ardelenii se vor simții ca în Ardeal printre flamanzi, iar sudiștii se vor simți ca în Ardeal (hihi), iar moldovenii… nu știu cum se vor simții… ca în străinătate?

Fie că e pentru tine, fie pentru vreun prieten, îți doresc succes!

Încearcă! Nu pierzi mai mult decât nu ai, dar poți însă câștiga o slujbă în Belgia!

www.curae.be

O noapte la Castel

De aseară au început „Nopțile operei la Castelul Corvinilor” !

Pentru încă două nopți plăcute de vară, în curtea interioară a Castelului lui Iancu de Hunedoara, vor răsuna pagini celebre din opere: Răpirea din Serai, Carmen, Elexirul dragostei, Bărbierul din Sevilia, Don Giovanni, La Rondine.

Pentru încă două nopți senine de vară adevărate bijuterii muzicale vor strălucii deopotrivă cu stelele pe pânza cerului ce acoperă curtea Castelului.

Aseară,  în noaptea deschiderii,  noi am fost fermecați de vocile sopranelor: Catarina Lal Coresi, Daniela Vlădescu, Mădălina Sandu, de cele ale tenorilor Daniel Stoica și Ciprian Done și de cele ale baritonilor Cătălin Toropoc și Krum Galabov. Voci superbe, acompaniate, desigur, de orchestra Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”, Constanța, dirijată de maestrul japonez Koichiro Kanno.

Nu numai vocile și interpretarea scenică a cântăreților, măiestria intrumentelor și bagheta dirijorului au țesut sublimul și excelența momentului – prima noapte corviniană, ci și atmosfera și natura deopotrivă. Atmosfera dată de decența (în atitudine și ținută)  spectatorilor și de spectacolul luminilor de scenă. Iar complicitatea naturii, oferită prin dansul liniștit a liliecilor și prin apariția unei feline negre pe scena adaptată „Nopților”.

În ultima noapte… de operă, melomanii vor avea plăcerera să se bucure de interpretarea celebrei opere „La traviata” a lui Verdi.

Mie, astfel de momente îmi dau curajul să sper într-un, totuși, „mai bine” pentru neamul și patria mea, iar fiului meu –  curiozitatea pentru castele, istoria românilor și muzica „povestită”.

Dacă aveți posibilitatea, nu ratați o noapte la Castelul Corvinilor!