Un tomnatic al Sohodolului de Arieș (inima moților), jud. Alba, fiu de predicator baptist (Vasile Furdui), filozof (licențiat), naturalist (cu studii), cercetător, iubitor de carte (în special cartea veche românescă), tainic poet, mic artist (schițe, desne în peniță), muzician (vioară), om de știință prea puțin apreciat și deloc înțeles (de unii; chiar ridiculizat de alții), acesta este în mintea și inima mea prof. Titus Furdui, unchiul meu.
A traversat în grabă universul nostru (lui) zbuciumat, precum o stea căzătoare, lâsând în urma misterioasei sale treceri „pulberea-i incandescentă” (Luminile universurilor), ce-abia acum „strălucii vederii noastre”.
* * * *
Titus Furdui a urmat Facultatea de Filozofie mai întâi la Cluj, avându-l între alții ca profesor pe Lucian Blaga, și apoi la București, unde i-a avut ca profesori printre alții pe George Călinescu și Tudor Vianu, absolvind această facultate în 1951. După o scurtă perioadă de timp în care a lucrat în cadrul Serviciului Documentării al Bibliotecii Academiei R.S.R. (așa era pe atunci numită țărișoara noastră), București, se transferă la Cluj, la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca, Secția de Manuscrise și Carte Rară, prelucrând fondul de carte româneasca veche (1508-1830). Aici, în domeniul specialității sale: istoria scrisului, tiparului și a cărții românești vechi, a organizat Fondul de Carte românescă veche, elaborând, totodată, și un număr impresionant de lucrări și comunicări științifice.
De asemenea, a organizat nenumărate expoziții etnografice și folclorice (cu material adunat personal), precum și sesiuni de comunicări științifice sub egida Subfilialei de istorie și filologie Abrud-Câmpeni, din iubire și cosiderațiune pentru rădăcinile sale sohodolene de moț.
Pentru că în tinerețe avea un scris caligrafic, o vreme, a fost colaboratorul fostului său profesor, Lucian Blaga, căruia îi transcria manuscrisele spre a fi date la tipar.
Aflând că numele de Furdui este de origine tătară și dorind să se documenteze în Asia Centrală, în vara lui 1990 a plecat într-o excursie organizată la Alma-Ata, capitala Kazahstanului, cu gândul de a se informa și documenta la marile biblioteci din regiune. Însă nu s-a mai întors; nici el, nici lucrurile personale.
(Material preluat din Nota bibliografică a lui Titus Furdui și din colecția de corespondență dintre prof. Titus Furdui și prof. Romulus Felea intitulată „Patria mea, ȚARA MOȚILOR”, apărută la ed. Napoca Star,2006)
În urma sa au rămas o bibliotecă personală de aproape 3000 de cărți de valoare (unele cu dedicație din partea autorului), tomuri întregi de muncă de cercetare, precum și volume de poezii scrise de mână (caligrafiate) sau bătute la mașină.
Mai multe, vezi AICI.
Jurnalul Florentinei 
In Romania,Ceausescu si Lenutza, zambind manzeste, sus pe Carul Alegoric al Iepocii de Aur, construiau in lungi discursuri agramate,de zor si cu mare avant, NOUA ORANDUIRE SOCIALISTA !.In Sohodol, se stinsese Vasile Furdui ,unchiul mamei mele, fratele bunicului meu.Am pornit spre Sohodol,din Rosia Montana ,indata ce au aparut zorile.Am luat Apusenii in piept,pe drumuri de costisa ,urcand piezis cararea serpuita ,indata ce am traversat pe un podet de lemn, Valea Abrudului. O vale trista,tulbure si obosita de sterilul flotatiei. Bunicul , Furdui Traian ,urca greoi ,inainte, ajutat de cioaca lui noduroasa si galbuie. Din Cmpeni, a venit tanarul judecator Ionel Corches.In graba ,din America, Cleveland ,Ohio,au sosit ,Melania, fica lui ,impreuna cu cei doi copii si sotul, dr. Ignatiu Vidu.Langa sicriu, cu barbia rezemata adanc in vioara, cu fruntea inrourata de sudoare,cu obrajii uzi de lacrimi,Titus Furdui ,canta „Balada” lui Ciprian Prumbescu. Acel tablou melancolic, inconjurat de verdele muntilor, de aerul ozonat al Apusenilor, de mirosul de fan cosit si…de tristetea despartirii de marele pionier al baptismului romanesc ,l-am dus cu mine in memorie ,ani si ani la rand, prin Aiud si Gherla, in zornait de lanturi ,apoi peste Dunarea involburata a Caznelor, in Balcani, apoi peste crestele inzepezite ale Alpilor,peste Ocean ,in Lumea Noua !.Da ,scriu aceste randuri de reactivare a memoriei si a unor sentimente unice, traite cu peste patru decenii in urma ,aduse cu mine ,aici in United States of America,ce acum ,paradoxal,a ajuns sa simta si ea ,izul de mucegai al….socialismului !.
sincerely, outward bound , june,2010
Teribil de frumoase gandurile acestea!
Oare cine sunteti, exact?
outward bound !
Hm…..Titus Furdui + „planul „M „!. Precum Octavian Goga,ori Adrian Paunescu,din slabiciune emotiva, au venerat „stapanirile „, in detrimentul lor direct ,umbrind lucirea stelei !. Iar cand puterea ta analitica exceleaza si ajunge sa sfideze, prins in mreaja confuziei,” inteligenta puterii”, vei fi eliminat ,sfidand cu vegementa „albul ce-l leagana crinii” .Iar tu, accepti masochistic,sa strivesti Corola De Minuni a LUMII !.Cand generalul Ion Pacepa a descris planul „M” , (vezi „Mostenirea Kremlinului” de Ion Mihai Pacepa) ,a scris cu emfaza, la pagina 293: ” In toti acei ani lungi si grei in care am lucrat pentru Ceausescu, el nu mi-a lasat nici o clipa impresia ca s-ar teme sa fie torpilat de Occident . Moscova era singurul lui cosmar !”. In decembrie 1989,Titus Furdui s-a desteptat din „somnul cel de moarte” ,dar….. pe „Titanic” !!! .A realizat tardiv ca ,a se afala intr-o plasa deasa, incalcita,lipsita de puntea inalta ,de doamna ce tine mana rdicata sus, cu Torta Libertatii luminand ,lipsit cu desavarsire de barca de salvare,fara argintul lunar al marii sidefii, fara cantec de sirena, fara luna plina,lipsit chiar de cupa dulce si efemera a dezmierdarilor Dalilei !.Melania ,sora lui , i-a dat o sansa ,…..dar…nu a ascultat-o !.A acceptat slugarnic un jug utopic, intr-o zmoala densa ,uleioasa, precum pata de titei din Golful Mexic!. Acest jug si juramant, l-a rapus nemilos si sadic,precum cutitul ghilotinei !. Apoi la ademenit si l-a lovit fulgerator , fara ragazul marturisirii regretelor !.Titus Furdui,un astru luminos, o somitate,o stea licarind in eter ,rapusa si stinsa in nemilosul abis al destinului !. In paralel ,un autentic sentimental ,dezarmat, amagit,folosit si apoi linsat de….deziderate utopice,pline pana la saturatie ,de egoism, de ura si fatalitate !.
„Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.
Cat inima in piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
cand te ridici cu-n steag mai sus?
Nu esti infrant atunci cand sangeri,
Si nici cand ochii-n lacrimi ti-s.
Adevaratele infangeri
Sunt renuntarile la vis.”
de Radu Gyr , inchisoarea Aiud
Uau!
Superba poezie! Adevar maaare graieste ea!
Multumesc din suflet pentru ea!
Azi mi se potrivesc tare bine versurile astea.
N-ai dezmierda de n-ai sti sa blestemi,
Surad numai acei care suspina
Si n-ai iubi de n-ar fi fost sa gemi,
De n-ai fi plans,n-ai duce-n ochi lumina.
Si daca rana singur nu-ti legai,
Cu mana ta, n-ai unge rani straine
N-ai jindui dupa un colt de rai,
De n-ai avea un strop de iad in tine.
Si nu te-nalti in slavi pana nu cazi
Cu fruntea grea, in pulberea amara,
Iar de invii in cantecul de azi,
E c-ai dormit in lacrima de-aseara.
Radu Gyr
Florentina ….acum cand sarbatorim ZIUA DE NASTERE A MANTUITORULUI NOSTRU , iti doresc tie si celor dragi din jurul tau,sa primiti
Nesfarsite Binecuvantari si cer arzator , cu credinta vie si neclintita , ca Bunul meu Tata, prin Mangaetorul ,sa-ti dea SANATATE SI IMPLINIREA TUTUROR DORINTELOR TALE !
sincerely ,yours NOC