29 decembrie,
Renunț la frica de moarte.
Renunț la moartea prematură a celor dragi. I-am încredițat în mâna lui Dumnezeu. El îi binecuvîntează.
Ajutorul meu vine de la Domnul!
Numai de El am nevoie!
Numai de El vreau să depind!
Renunț la frica unui destin plin de nenoriciri. Destinul meu e în mâna lui Dumnezeu. Destinul meu este Cristos! El poartă de grijă chiar și de ultimul meu fir de păr din cap.
Sunt binecuvântată de Dumnezeu în Cristos, prin Duhul Său cel Sfînt.
Sunt în mâna Lui.
Renunț la frica de a muri tânără. El îmi binecuvinteză bâtrînețea.
Renunț la a mă subaprecia. Am preț în ochii Lui, și „pot toul prin Cristos”. El este tăria mea!
Renunț la a mai spune: „Nu pot.” Voi încerca să spun: „Am să încerc.”
Cercetează-mă cu blândețe, Doamne…
„Bucură-te de tot ce ți-a dat Dumnezeu! Ești binecuvântată de tatăl ceresc! Nu uita asta!”
„Mătură cu hotărâre toată mizeria, totul, fără compromis și fără jumătăți de măsură! Acum!
Afirmă! Afirmă! Afirmă!”
”Ah, Dumnezeule, am trăit prea multă vreme din negații. TU ești iubire! Ea îmi va fi sursa pentru orice va veni peste mine în viață. Sunt în mâinile Tale pe vecie. Sunt fericită să te știu lângă mine.”
Jurnalul Florentinei 
sa stii ca si eu ma gandesc uneori la lucrurile astea in ultima vreme. oare de ce o boala ni se pare o catastrofa, oare de ce avem impresia ca ne controlam in oarecare masura destinul nostru si al copiilor cand de fapt nu facem asta deloc, oare de ce o pierdere ne inchide in noi insine pentru o lunga periada de „lins ranile”…. singurul raspuns pe care l-am primit a fost ca nu am perspectiva lui Dumnezeu ci pe a mea. daca as intelege lucrurile ca El, as vedea limpede, ca o pierdere acum e un castig pentru dupa…. o boala acum e metoda Lui de a ma apropia de El si de semenii mei…
dar de cand am luat decizia, ca si tine, sa renunt, sunt mai bine ca oricand. o mare poavara mi-a luat si acum pot tine fruntea sus! slava Lui!
Elena,
trebuie să ne umplem mintea cu gândul că Dumnezeu, Care e Tatăl nostru, este acolo (în orice moment al vieții noastre); că nimic nu se întâmplă fără știrea și fără permisiunea Lui.
„Toate lucrurile lucrează spre binele celor ce Îl iubesc pe El”. Spre binele nostru sunt toate! Și toate au scopul de a ne învăța pe noi „să Îl cunoaștem pe El”, pe Cristos!(Filipeni 3:10)